Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

sâmbătă, 28 iunie 2008

Gaudeamus igitur

"Gaudeamus igitur,
Juvenes dum sumus;
Post jucundam juventutem,
Post molestam senectutem
Nos habebit humus!

Vita nostra brevis est,
Brevi finietur,
Venit mors velociter,
Rapit nos atrociter,
Nemini parcetur.

Vivat academia,
Vivant professores,
Vivat membrum quodlibet,
Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore!"

TRADUCERE (preluata de pe www.limbalatina.ro)

" Sa ne bucuram, asadar,
Cat inca suntem tineri
Fiindca dup-o tinerete agitata,
Si-o batranete-ngreunata,
Tarana ne va avea pe toti.

Viata ne este scurta
Va fi terminata prea curand,
Moartea vine fulgerator
Atroce ne agata-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.

Traiasca scoala!
Traiasca profesorii!
Traiasca fiecare-ntrebator!
Traiasca fiecare-ntrebatoare!
Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!"

Brancusiana

LA MASA TACERII
A sufletului meu
m-am asezat
si ti-am scris,
sarutand,
in gand,
o floare...

COLOANA INFINITULUI
Se inalta spre tine,
Spre sufletul tau
Si te-ndemna
Sa privesti
Catre mine...

POARTA SARUTULUI
m-a invatat,
apoi,
sa te astept -
si te-am asteptat,
sa te gandesc
ca pe o floare,
ca pe un crin -
si te-am gandit:
ZBOR ALB PE-AL CERULUI SENIN!...

As vrea...

As vrea
sa plutim
deasupra cerului senin,
sa vezi ninsori
de flori...,

As vrea...

As vrea
Sa zburdam
Prin livada cu pomi in floare,
Si multa culoare,
Cu dimineti senine
Si de soare pline...,

As vrea...

As vrea...

...As vrea
sa plutim
deasupra cerului senin,
sa vezi ninsori
de flori...,

As vrea...

As vrea
Sa zburdam
Prin livada cu pomi in floare,
Cu dimineti senine
Si de soare pline...,

As vrea...

sâmbătă, 21 iunie 2008

Revista The Angel

Profesor coordonator: NICOLETA Enculescu

THE ANGEL

- revista elevilor din clasele a 6-a C, a 6-a D si a 5-a A, din Scoala Generala cu clasele I – VIII nr. 95, Bucuresti –

An scolar 2007 / 2008

I. EDITORIAL

Copilul e un inger, bucalat sau mai putin bucalat, cu carlionti sau fara, dar care, cu siguranta, cand vine pe lume, binevesteste bucuria si speranta in familia sa.

Copiii sunt margaritarele lumii, flori ce se deschid in primavara vietii, alinand existenta pe pamant. Pentru ei

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa-i punem lumina pe frunte, si soare,

Si flori, astazi, sa-l inconjoare...

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa-i punem ochi de stele si luceferi,

Si gura de smarald, si chihlimbare,

Si toate florile sa-l inconjoare...

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa umplem lumea azi cu flori,

Sa-i dam vazduhului culori !…

Sa dam vazduhului culori,

Culori de viata, bucurie, pace,

Si toti copiii sa se joace!

Sa umplem lumea azi cu flori,

Sa dam vazduhului culori,

Iar porumbeii albi sa poarte pe-aripile lor

Bucuria dulce-a primaverii-n zbor...

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa-i punem lumina pe frunte, si soare,

Si flori, astazi, sa-l inconjoare!...

(Indemn)

Sper ca randurile ce vor urma sa va dezvaluie cate ceva din gandurile, dorintele si trairile lor, ale copiilor – elevii nostri, ce cresc si se formeaza, se modeleaza sub ochiul nostru atent, maturi. Uneori ii intelegem, alteori – nu. Sa ne straduim, insa, si ne va fi bine! Aceasta, desigur, depinde de talentul fiecaruia dintre noi de a fi un bun si adevarat pedagog, parinte sufletesc.

Profesor NICOLETA Enculescu

II. COPIII SI INGERII

“De nu va veti intoarce si nu veti fi precum copiii, nu veti putea intra in Imparatia Cerurilor” (Marcu, cap.XVIII, versetul 3).

Copiii si ingerii. Te vei intreba: exista vreo legatura intre unii si altii? Cu siguranta, DA!

Ingerii sunt primele creaturi ale lui Dumnezeu si se bucura tot timpul in jurul tronului Acestuia. Chiar daca o parte a cazut in pacat, devenind ingeri intunecati, ceilalti “ingeri buni” au ramas sa se bucure vesnic de prezenta lui Dumnezeu, caci ei reprezinta Imparatia lui Dumnezeu, care este bucurie, fericire si lipsa de pacat.

Asa cum gasim in Sfanta Scriptura, fiecare dintre noi primeste cate un inger, ca pazitor, la Botez, pe care il vom tine sau nu aproape de noi, in masura in care ne straduim sa implinim voia lui Dumnezeu.

Ingerii sunt fapturi luminoase, sincere, ascultatoare, bune, lipsite de pacat, care aduc mesaje de bucurie crestinilor, de aici si legatura lor cu copiii,care sunt precum ingerasii.

Copiii sunt asemenea ingerasilor pana in momentul in care incep sa distinga intre bine si rau. Din acest moment, aceasta asemanare se pastreaza numai daca fiecare isi va dori sa ramana cu acest statut, sa stie sa se bucure de copilarie, de ceea ce este frumos si placut.

Copilul nevinovat, nestricat de patimi, nu stie ce este minciuna si prefacatoria. Insusi Mantuitorul Iisus a spus: “Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a lor este Imparatia lui Dumnezeu” (Luca, cap. XVIII, vs.16), dorind sa arate ca acestia sunt nevinovati si nu stiu ce este rautatea, invidia si razbunarea, asa cum se intampla cu adultii.

Ceea ce este bine de retinut de catre fiecare copil, pentru mai tarziu, este ca aceste insusiri bune, cu care se naste, trebuie cultivate si pastrate cu sfintenie.

Pentru a fi asemenea unui inger, pentru a-l mentine pe viitorul tanar pe calea cea buna, pentru a-l ajuta sa dobandeasca atat fericirea pamanteasca, cat – mai ales!- pe cea vesnica, fiecare copil trebuie sa fie indrumat. Intr-o prima faza, responsabilitatea le revine parintilor, apoi, in faza a doua, Scolii, Bisericii.

Noaptes Daniel, profesor de religie si masterand Institutul de Teologie Ortodoxa Bucuresti (articol preluat din revista « Lumea credintei », luna februarie 2008)

III. RUGACIUNEA COPIILOR

Am intalnit numerosi adulti care marturiseau ca, datorita rugaciunii copiilor lor sau ale cunoscutilor, s-au insanatosit, au scapat de grelele incercari ale vietii. Un exemplu, in acest sens, il constituie Parintele Vasile Gavrila, parohul bisericii “Studentesti”, de la Universitate: grav bolnav, cand medicii isi declinau incompetenta, in urma rugaciunilor inaltate la Preaputernicul si Atotbiruitorul Dumnezeu de catre fii sai duhovnicesti, in mare parte studenti si elevi, s-a insanatosit, iar cand si-a revenit, a cerut Sfanta Evanghelia. Astazi slujeste, slujbele savarsite de Prea Sfintia Sa, dar si cuvantu-i, fiind ziditoare de suflet!

Nu-i place sa vorbeasca despre ceea ce i s-a intamplat, dar negresit va invit sa urcati scarile acestui Sfant lacas de cult! Pentru ca va veti regasi linistea si speranta pierdute intr-un prafuit oras...

Profesor NICOLETA Enculescu

IV. DESPRE RUGACIUNE

Dupa Pr.lector Ioan-Mircea Ielciu, articol aparut in MITROPOLIA ARDEALULUI, Sibiu, 1997, nr.4-5

Tinta spiritualitatii crestine ortodoxe este viata tainica, de unire cu Dumnezeu, iar calea spre ea consta in urcusul care duce spre acest pisc. Urcusul nu este niciodata prea usor. Sunt ispite la tot pasul. De fapt, sunt incercari de la Domnul. Nu avem dreptul sa spunem: incercarea a fost / este grea sau usoara. NU! Incercarea e pe masura a ceea ce am facut sau am gandit, pe masura a ceea ce facem sau gandim, este pe masura puterilor noastre. Caci, vorba ceea: “Nu-ti da Domnul ce nu poti sa duci!”.

Urcusul spre Dumnezeu al omului credincios este un urcus spre delicatetea si sensibilitatea fara de sfarsit a omenescului din el si se realizeaza prin indelungate eforturi si nazuinte. Cateodata, ne mai ratacim pe acest drum, dar El, Dumnezeu, ne salveaza, nu ne lasa nicicand prada pericolului, primejdiei. Trebuie sa fim constienti de lucrul acesta, sa nu-l uitam. Sa fim buni si iubitori, sa nu deznadajduim cand ne lovim de ceva mai greu in viata noastr, sa nu nu departam de la sufletul Sau Atotcuprinzator, sa nu nu departam de rugaciune si speranta, de credinta.

Sa-L laudam pe Domnul Dumnezeul nostru, in toate zilele vietii noastre, sa-I aducem prinos de multumire si cantare, la ceas de zi si de adanca noapte.

Invatati-va sa spuneti cel putin cate o rugaciune. Pentru ca rugaciunea este coloana vertebrala a vietii pamantesti, “este vorbirea mintii cu Dumnezeu, (...) este odrasla blandetii si a absentei sau lipsei maniei, (...) este alungarea intristarii si a descurajarii, (...) este urcusul mintii spre Dumnezeu...”.

Rugaciunea este puterea care misca pana si muntii, toate stradaniile omenesti si tocmai de aceea ea trebuie sporita: “Cand iti aduci aminte de Dumnezeu – spune Marcu Ascetul -, inmulteste rugaciunea, ca, atunci cand il vei uita, Dumnezeu sa-si aduca aminte de tine”.

Referitor la importanta rugaciunii, Sfantul Isaac spunea: “Fara rugaciune nu te poti apropia de Dumnezeu”. Caci rugaciunea curata sufletul de alte ganduri si, ea insasi, numai curatita de orice alt gand, se uneste deplin du Dumnezeu, desigur daca este “inaripata de credinta si dragoste”.

Invatati sa va rugati Domnului, Ingerului pazitor si Duhului Sfant, tuturor sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu, Maicii Domnului, invatati-i si pe ceilalti semeni ai vostri sa se roage mult. Aceasta este, in ultima instanta, menirea omului pe Pamant!

Profesor NICOLETA Enculescu

V. PENTRU EI, COPIII

SA NU UITI, COPILE!

Sa nu uiti, copile:

Pasii tai, in Viata,

De Domnu-s’ indrumati.

Pe Calea ce vei merge

Vei arde, vei dori,

Dar Insusi Ingerul din Ceruri

Mereu te-o ocroti.

Si Maica Domnului, Preasfanta,

Fecioara Preacurata,

In veci te-o sfatui.

Sa-I multumesti, copile,

In veci, Domnului Iisus,

Sa-i multumesti, copile,

Si Duhului cel Sfant, si Tatalui de Sus!

Iar Maicii Domnului, de Heruvimi slavita –

Inchinaciune dulce si pururea smerita!

Amin.

Prof. NICOLETA Enculescu

ENFANCE...

Tu te retournes avec l’esprit et rêver…,

Tu est enfant et rêver…,

tu rêves,

toujours tu rêves…

L’enfance ?

Un vol ouvert

Vers

Un Univers

De petite chimère…

L’enfance ?

Un vol ouvert,

Une fleur,

Couleur…

L’enfance… -

Tu te retournes avec l’esprit et rêver…,

Tu est enfant et rêvers,

Toujours tu rêves…

Prof.NICOLETA Enculescu

VI.

PAGINA DE LITERATURA

A. POEZIE

1. Razi!

Suntem oameni.
Oamenii gresesc,
sunt lamentabili.
Dar oamenii sunt frumosi.
Le apartine frumusetea aceea
adevarata, pura, nemachiata.

Nanescu Andra, clasa a 8-a C

2. Iata, vine Mos Craciun!

Vine ,vine Mos Craciun,

ce aduce oare bun?

multe dulciuri,,jucarii,

bucurati-va, copii!

Musceleanu Andreea, clasa a VI-a C

3. Iarna

Iarna peste vai se-asterne,

peste case si gradini,

gerul crapa pietrele,

iarna a sosit, copii!

Musceleanu Andreea, clasa a VI-a C

B. GANDURI, IMAGINI, SIMTIRI. SCURTE COMPUNERI

Amurg de toamna

Frunze maronii, ca scoarta copacului, racoare peste tot si sentimentul de tristete plutind in aer... Asa arata toamna, la final, in orasul meu natal, Bucuresti. O pulbere alba, ca spuma laptelui, acopera, dintr-o data, totul.

Freamatul copacilor se-aude, se-aude pana-n departare, ca o vioara cantand un cantec de jale, caci toata natura s-a intristat... Iarba cea verde nu mai este de gasit, ca si cum ar fi fugit din lumea aceasta. Frumoasele flori ale verii, cu miresmele lor ametitoare, si-au luat “adio!” de la toti si s-au stins din viata. Numai trandafirul, regele florilor, rosu ca focul, a ramas drept, in picioare, inca pastrandu-si haina de catifea. El trebuie sa reziste, demn, in fata iernii, intinerind la primavara, cand totul ii va zambi!

Copacii... Copacii sunt goi, acum. Toate frunzele lor care, pana odinioara, formau un covor rosu-portocaliu, sunt purtate, de vantul ce s-a starnit, in rotocoale ametitoare. Toate plutesc de-a valma, parca au innebunit!... Numai in padure – bucurie mare! Brazii cei inalti si mandri asteapta cu nerabdare de invidiat sa fie luati de-acolo si sa fie impodobiti frumos, de fiecare crestin, caruia sa-i aminteasca, din plin, speranta Nasterii. Nasterea de bine si de frumos.

Si ei, copiii (ei, cine n-ar vrea sa fie, din nou, copil?!?), se bucura de venirea iernii, se dau pe derdelus cu sania, se bat cu bulgari de zapada, se harjonesc si rad din plin!...

Jucan Daniel-Iulian, clasa a VI-a C

C. ION CREANGA IN SUFLET DE COPIL...

Lucrari premiate la concursul literar national, organizat de Biblioteca pentru copii “Ion Creanga” din Bucuresti:

Am început să citesc poveştile lui Ion Creangă pe la vârsta de şapte ani. Poveştile acestui mare scriitor român m-au fascinat prin umorul lor extraordinar. Din punctul meu de vedere, cea mai hazlie poveste a lui Creangă este „Ivan Turbincă”, dar şi episodul „La cireşe” din „Amintiri din copilărie”.

Ion Creangă este renumit şi pentru poveştile sale legendare, cum ar fi: „Capra cu trei iezi”, „Punguţa cu doi bani” şi „Ursul păcălit de vulpe”. Ele sunt îndrăgite de orice copil care le-a citit sau căruia i-au fost citite.

Ion Creangă are un stil aparte de a scrie poveşti, pentru că el este unul dintre singurii scriitori care s-au inspirat din propria copilărie, transpunându-i lumina feerică pe hârtie, în limbaj dulce moldovenesc. Dacă un copil începe să citească „Amintiri din copilărie”, cu siguranţă nu-i va mai putea da drumul din mână, pentru că această opera te acaparează, de la prima pâna la ultima sa filă, te introduce într-o lume plină de bucurie şi calm.

Atunci când citim „Amintirile din copilărie”, parcă nu le citim, ci le trăim, pe viu, alături de toate personajele din întâmplare, parcă le vedem derulându-se în faţa ochilor noştri ca pe o peliculă cinematografică, suntem foarte aproape de ele.

Creangă a scris şi multe povestiri extraordinare de aventură, pe care, atunci când le citeşti, simţi că lupţi alături de eroi nemaivăzuţi, încercând, din răsputeri, să biruieşti răul care îţi întinde capcane peste capcane. În aceste povestiri sunt impresionante calităţile eroilor care, oricât de mari şi fioroşi ar fi adversarii lor, nu se dau înapoi, nu renunţă, şi, în final, înving. Aceste calităţi sunt perseverenţa continuă, speranţa şi curajul extraordinar de care dau dovadă în neîncetatele lupte contra răului. Dintre toate povestirile, cel mai mult mi-a plăcut „Povestea lui Harap-Alb”, un basm cult, plin de învăţăminte, care, din punctul meu de vedere, este cel mai captivant.

Eu cred că Ion Creangă a scris cele mai frumoase poveşti, povestiri şi „Amintiri...”, nimeni, până la ora aceasta, neegalându-l.

Anghel VALERIU, clasa a VI-a D

Farmecul povestilor, povestirilor si „Amintirilor...” lui Creangă se regăseşte în fiecare rând al lor, autorul prezentând minunile naturii şi ale copilăriei, ale înţelepciunii omului simplu, de la ţară. De exemplu, în „Amintiri din copilărie”, el prezintă lacul cristalin în care se scălda, cireşul din care fura cireşe, pădurea şi întinsul ce-l cutreiera etc..

Noi, copiii, ne regăsim în opera lui, ne regăsim în fiece întâmplare din „Amintiri...”.

Cuvintele scriitorului au tot farmecul din lume, în timp ce... „aventurile” lui ne poartă într-o lume minunată, feerică, fără de griji, o lume de basm şi armonie. Doar unui om căruia nu-i plac deloc poveştile nu i-ar plăcea nici opera lui Creangă. Mie îmi plac mulţi poeţi şi prozatori, dar niciunul atât de mult cum îmi place Ion Creangă. El este preferatul meu, pentru că „Amintirile...” lui mă fac să mă regăsesc pe mine la vârsta cea fragedă, când mergeam la ţară, la bunici, şi făceam multe năzdrăvănii, ca şi el: mă suiam tocmai sus, pe casa bunicilor mei, fără nicio teamă; mergeam la lac ori pe deal, împreună cu verişorii mei; mâncam cireşe până nu mai puteam de burtă, direct din copacii vecinilor sau ai rudelor etc., etc., etc..

Poveştile lui Creangă ne duc cu gândul departe, departe, în lumea basmelor, amintindu-ne de vârsta la care, cu capul în poala mamei sau al bunicii, ascultam..., ascultam... şi adormeam... Adormeam fericiţi.

Aceasta este opera lui Creangă: fericirea!

Anghelache FLORINA-ALEXANDRA, clasa a VI-a C

Mie îmi plac „Amintirile...” lui Creangă, deoarece sunt povestiri scurte şi frumoase, pline de farmec şi lumină.

Citind poveştile acestui mare scriitor român, eu pot visa cu ochii deschişi, deoarece găsesc în ele o lume minunată, plină atât de bucurie, umor, dar şi de tristeţe, pe care autorul ştie să le prezinte într-o adevărată armonie, echilibru. Există un anume echilibru în scrierile acestuie prozator român.

Creangă reînvie în opera sa întreg universul satului românesc.

În „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă ne dezvăluie, într-un limbaj curat moldovenesc, copilăria trăită de el, întâmplările ce o compun, cu bune şi cu rele. El dă, de fapt, aici, definiţia copilăriei: o copilărie lipsită de griji, în centrul căreia stă jocul, principalul mijloc de manifestare al copilului, prin care acesta învaţă să relaţioneze cu ceilalţi. Ocupaţia principală a copilului este jocul. Numai jucându-se, copilul descoperă lumea.

Cititorul trăieşte la unison cu autorul evenimentul, pentru că se poate regăsi aici cu uşurinţă. Şi eu, de pildă, am mâncat cireşe din copacul mătuşii mele, am fost la scăldat, exact atunci când bunica avea mai multă nevoie de ajutorul meu...

ISTRATE ALEXANDRU-GABRIEL, clasa a VI-a D

Ion Creangă se numără printre cei mai mari scriitori, prozatori români. El a scris o grămadă de poveşti şi povestiri interesante şi frumoase, dar cea mai de succes operă a sa, care i-a adus şi popularitatea, este „Amintiri din copilărie”, în care îşi povesteşte copilăria, prezentând trăznăi haioase, întâmplări frumoase prin naivitatea vârstei ce le caracterizează, pline de un dulce şi ameţitor farmec...

Ceea ce îmi place mie la „Amintiri...” este că Ion Creangă a avut curaj şi nu i-a fost ruşine să sondeze adânc în sufletul său, scriind despre viaţa sa, cu bune şi cu rele.

Jucan DANIEL-IULIAN, clasa a VI-a C

Ion Creangă s-a născut pe data de 1 martie 1837, la Humuleşti, şi a decedat pe data de 31 decembrie 1889, la Iaşi. El este unul dintre clasicii literaturii române, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi Ion Luca Caragiale.

Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă a intrat în istoria literaturii române, în principal, datorită operei autobiografice « Aminiri din copilărie ».

Ion Creangă a scris multe poveşti, cum ar fi : « Capra cu trei iezi » (1875), « Dănilă Prepeleac » (1876=, « Fata babei şi fata moşneagului » (1877), « Făt+Frumos, fiul iepei », « Povestea lui Harap-Alb », « Ivan Turbincă » (1878) etc.. El a scris şi povestiri : « Acul şi barosul », « Cinci pâini », « Inul şi cămeşa », « Ion Roată şi Cuza-Vodă », « Moş Ion Roată şi Unirea », « Păcală », nuveleŞ « Popa Duhul », « Moş Nichifor Coţcariul ».

Aceste opere ale lui Ion Creangă sunt citite de aproape toţi copiii din lume. Ele au un conţinut interesant şi sunt pline de umor. Mie îmi plac pentru că mă fac să râd, iar când le citesc (mai ales întâmplările ce compun « Amintirile… »), am impresia că mă aflu chiar în pielea personajului din poveste : lupt şi înving odată cu el, mănânc cireşe din pomul mătuşii, dărâm casa Irinucăi etc., etc., etc..

Scrierile lui Creangă re-creează lumea satului, viaţa oamenilor obişnuiţi de la ţară.

Intâmplările ce alcătuiesc cartea autobiografică « Amintiri din copilărie » alcătuiesc, împreună, copilăria autorului, aflată sub zodia jocului, dar şi al seriozităţii. De fapt, este chiar « copilăria copilului universal ».

NEAMŢU DANIEL, CLASA a VI-a C

Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai mari şi talentaţi povestitori ai literaturii române, care a creat, cu un farmec de neegalat, volumul autobiografic „Amintiri din copilărie”, ce are ca temă principală o poveste încântătoare despre vârsta feiricită a omului de pretutindeni: copilăria.

Mie îmi plac „Amintirile din copilărie” pentru că mă regăsesc în fiecare rând al acestei cărţi.

STANCIU Valentin, clasa a VI-a C

VII.

TINERE TALENTE

PUTEREA RUGACIUNII

- poveste cu final fericit –

Intr-o seara intunecata, doi copii, care plecasera la plimbare prin desert, vazura, in departare, o piramida.

Peter il intreba pe Marc ce se vede in fata, iar baiatul ii spuse ca nu stie.

Din curiozitate, baietii patrunsera in interiorul piramidei. Acolo, ei vazura multe usi.

- Marc, pe care o alegem?

- Nu stiu, Peter.

Marc gasi o inscriptie, pe care o privi cu multa curiozitate.

- Ce scrie acolo?

- „Daca e buna

Sau daca e rea,

Pe care usa o vei cerca

Tot de greu vei da”.

- Marc, priveste! O alta inscriptie! Ce scrie aici?

- „Daca zbieri, daca plangi,

Tot raul ti se va intampla,

De te intorci si fugi

Moarte usoara tu vei afla”.

- Brrr! Marc, sa ne intoarcem!

- Nu ai auzit ce scrie aici, pe tablita?

- Dar, Marc, pe care din cele sapte usi sa alegem?

- Una. Care-o fi ea! Eu oricum nu cred in mesaje! Ori chiar sa deschidem toate usile incaperilor. Ce zici?

- Marc, am o idee! Du-te la ultima usa din dreapta, iar eu mer la cea din stanga. Dupa ce le deschidem, mergem la urmatoarele usi si o tinem apoi tot asa, pana cand nimenrim usa cea buna. Despre care am citit asta iarna, in revista...

De dupa prima usa din dreapta iesi un varcolac, iar de dupa cea din stanga iesi o vrajitoare.

De dupa a treia si a patra usa iesira niste pui de vampir, tare draguti la prima vedere!...

Cand deschisera urmatoarele doua usi, se pomenira in fata cu cateva schelete de toata frumusetea, care le ii facu pe baieti sa se gandeasca la lectiile de anatomie desfasurate in laboratorul de biologie al scolii la care invatau, uneori mai bine, alteori deloc...

Copiii scapara de toate acestea pentru ca fiecare purta, la gat, cate o cruciulita, daruita la Botez, iar in partea de sus a hainutelor lor, intr-un buzunarel din interior, in dreptul inimii, purtau doua rugaciuni: „Tatal nostru” si „Crezul”. Si amandoi isi spuneau, in gand, „Rugaciunea inimii” („Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul robul Tau...”).

Cand deschisera si cea din urma usa, a saptea, baietii zarira un castel subacvatic. Ei sarira inauntru si dadura peste niste oameni, care le cereau ajutorul. Se asezara toti in genunchi si incepura sa se roage. Pe cat trecea timpul si se rugau mai mult, pe atat palatul se preschimba intr-o biserica alba, noua, stralucitoare, iar apa parca se evapora, lasand sa se vada, in urma ei, un parculet cu multa verdeata si alei pietruite frumos. Era intr-o duminica, intr-o duminica dimineata, si toti se rugau frumos.

Atunci, parca de nicaieri, aparu Preotul in fata lor, pe un nor de lumina, si, plutind, le spuse ca rugaciunea si credinta i-a salvat, ca Marc si Peter sunt aproape niste sfinti. Dupa care i-a indemnat sa se roage mereu, sa nu deznadajduiasca, sa creada in Atotputernicul Dumnezeu.

Sirbu Elena-Laura, clasa a VI-a D

VIII.

OBICEIURI, DATINI, TRADITII

Inceputul ultimei luni din an inseamna si inceputul sarbatorilor de iarna, care incept cu 6 decembrie – ziua Sfantului Nicolae sau a lui Mos Nicolae, urmata de Craciun si terminata cu Anul Nou sau cu Boboteaza si cu Sfantul Ion. De aceea, luna decembrie este cea mai indragita luna din an, de catre copii.

Tara noastra are cele mai frumoase obiceiuri si datini stramosesti, unele din ele pastrate din cele mai vechi timpuri si transmise din generatie in generatie.

Traditiile si obiceiurile de Anul Nou difera de la o zona la alta a tarii, fiind grupate pe zone folclorice.

Sorcovitul este cel mai cunoscut obicei popular, atat la sate, cat si la oras. Copiii isi fac din timp sorcove vesele, cu flori din hartie creponata, lipite pe un bat, fiecare vrand ca a lui sa fie cea mai frumoasa. Cu ele isi sorcovesc parintii, bunicii, rudele apropiate, zicand:

„Sorcova,

Vesela,

Sa traiti,

Sa infloriti,

Ca un mar,

Ca un par,

Ca un fir

De trandafir,

Tare ca piatra,

Iute ca sageata,

Tare ca fierul,

Iute ca otelul.

La anul si la multi ani!”

Traditia populara spune ca o casa sorcovita de copii va fi plina de bucurii tot anul.

Cei sorcoviti le ofera copiilor bani, covrigi, colaci, nuci si mere.

Plugusorul este un alt obicei popular, cu caracter agrar. Se ureaza pentru bogatie si indestulare.

Colindele sunt cantecele care insotesc urarile din aceasta perioada a anului, versuri care ne amintesc de Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, de Botezul Sau. Ele se impart in religioase (care se canta in biserici) si laice.

Cei care colinda sunt acompaniati, uneori, si de instrumentisti muzicali (tobe, buhai, acordeon etc.).

In aceasta perioada a anului, cei ce vestesc bucuria Nasterii sunt copiii si tinerii, care strabat satele de la un colt la altul, incepand cu casele preotului, primarului, directorului scolii, invatatorilor si profesorilor. Dupa care urmeaza ceilalti.

Cu prilejul acesta, asistam si la Jocul caprei si al ursului. Flacaii se intrec in impodobirea caprei cu fel si fel de fundite, canafi in culori vii. Fiecare flacau incearca sa aiba si cel mai mare si mai puternic urs. Dansurile lor sunt insotite de cantece si strigate specifice, unele din ele cu tenta umoristica. De aceea, grupurile acestea de tineri sunt foarte vesele si puse pe sotii.

Valeanu Mirela, clasa a VI-a D

IX.

AMINTIRI. INTRU ETERNITATE...

Cand am intrat la scoala, in clasa I, ne-a intampinat o doamna tanara, frumoasa si, cu vocea-i blajina, ni s-a adresat noua, bobocilor, celor mici. Asa, nu ne-a mai fost teama de scoala, de scolari si oameni mari.

Am trecut cu bine de clasa I, a II-a, iar doamna noastra ne invata zi de zi, ora de ora, lucruri noi, ne invata cum sa ne purtam acasa, la scoala, pe strada, cum sa vorbim, cum sa ne imbracam, cum se ne comportam cu colegii si oamneii mari, dar, mai ales, cum sa invatam, ca sa ajungem, in viata, buni.

Lunile anilor treceau si asa am ajuns in clasele a III-a, a IV-a, si doamna ne-a fost alaturi,mereu, si la bine, si la greu.

Spre sfarsitul clasei a IV-a, am avut bucuria de a fi anuntati,de doamna noastra invatatoare, ca va avea un bebelus – e om si dumneaei, nu?

Ne-am bucurat nespus de mult la aflarea acelei vesti si i-am promis ca vom merge s-o vizitam, chiar si la Maternitate, sa fim primii care-l vor vedea pe bebelus. I-am promis sa-i fim alaturi. Nu stim cat de mult ne-am tinut de promisiuni, insa, in sufletul nostru – si nu numai -, ii suntem alaturi.

Pentru toti anii pe care i-am petrecut alaturi de Doamna Hateganu Maria, noi ii multumim din plin si ii promitem ca nu o vom face de ras, ca vom incerca sa invatam din ce in ce mai mult, mai bine.

Simion Alexandra, clasa a V-a A

X. COLECTIVUL DE REDACTIE

REDACTOR-SEF

Jucan DANIEL-IULIAN

EDITORIALIST SI COORDONATOR

Prof.NICOLETA Enculescu

SECRETAR DE REDACTIE

Anghel VALERIU-ADRIAN

COLABORATORI

INTERNI (in ordinea aparitiei lor in revista)

EXTERNI

Nanescu ANDRA

Musceleanu ANDREEA

Anghelache FLORINA-ALEXANDRA

Istrate ALEXANDRU

Neamtu DANIEL

Stanciu VALENTIN

Sirbu ELENA-LAURA

Valeanu MIRELA

Simion ALEXANDRA


Profesor Noaptes DANIEL