Despre Pomelnice. Pe www.crestinortodox.ro

Pomelnicul, un loc unde cei vii si cei morti stau impreuna

Pomelnicul este o bucata de hartie pe care sunt mentionate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la calugarie. In pomelnic sunt trecuti atat cei vii, cat si cei adormiti. Numele acestora sunt pomenite de preot in diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfanta Liturghie, la Litie, etc. Cel care face un pomelnic, marturiseste ca cei dragi sunt vii in el.
Daca ne intrebam cate persoane putem trece pe un pomelnic, este bine sa stim ca putem trece atatea persoane cate putem purta in noi. Dumnezeu nu pune limite in aceasta privinta.
Trebuie sa retinem ca pe un pomelnic nu trebuie sa trecem decat numele, nu si situatiile. Cu toate acestea, se intampla ca omul sa ceara sanatate, sprijin in casatorie, ajutor la examene, etc, ca si cand Dumnezeu nu cunoaste ce ii este de trebuinta omului.
Uneori, din cauza ca nu locuim in Dumnezeu, ajungem sa vedem in El un prestator de servicii. Ii dam preotului pomelnicul si asteptam minuni. Uitam ca minunile nu se petrec stand in afara Sa, ci in unire cu El. Nici un timp nu este mai pretios decat cel petrecut cu preotul in a-i pomeni pe cei dragi. Cred ca cel mai dureros lucru e sa intri in Biserica, sa stii ca Hristos se jertfeste pentru tine, iar tu sa lasi un pomelnic ca sa te intorci in lume spre implinirea poftelor si a grijilor.
Pentru ca unii nu petrec multa vreme in Biserica, ei cred ca in orice moment din Liturghie pot lasa un pomelnic. Mai mult, sunt cazuri cand se enerveaza vazand ca preotul nu iese sa primeasca pomelnicul si ajunge sa bata in usa, ba chiar sa o deschida. Nu stiu de epicleza, de rugaciunile pe care preotul trebuie sa le rosteasca...
Sa nu uitam ca dupa ce Cinstitele Daruri au fost acoperite, pentru cei pomeniti nu se mai pot scoate miride. (Miridele sunt scoase dintr-o prescura, atat pentru cei vii cat si pentru cei adormiti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru neamul omenesc, sa se reverse si asupra celor pomeniti.)
E minunat ca printr-un pomelnic ne intalnim atat cu cei ce petrecem in aceasta viata, cat si cu cei trecuti la cele vesnice. Nu ne desparte decat o farama de timp pana la a sta tainic cu totii, fata catre fata.
Adrian Cocosila

II. Intr-un pomelnic scriem doar numele de botez si avem grija sa trecem pe preoti si pe nasi, ca cei care au grija de viata noastra duhovniceasca.

Pe pomelnic nu trebuie trecute numele sectarilor, ale copiilor avortati, ale sinucigasilor, ale celor care traiesc necununati sau refuza sa primeasca invatatura si slujbele Bisericii.

Insa nu trebuie sa-i judecam pe cei din jur sau sa facem un "clasament", sa vedem daca cineva "merita" sau nu sa fie scris si pe care "pozitie" ar trebui sa fie in rugaciunea noastra. Mantuitorul spune clar, in Pilda vamesului si a fariseului, ca nu trebuie sa fim judecatorii aproapelui nostru. In primul rand, facem pomelnice pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor pe care-i consideram apropiatii nostri.
In cazurile in care stim sigur ca cineva s-a sinucis, deci i-a intors spatele lui Dumnezeu, atunci numele lui nu trebuie trecut in pomelnic.
Biserica ne invata sa scriem la sfarsitul pomelnicului "cu tot neamul lor cel adormit", prin care sunt pomeniti, in corpore, rudele celor raposati.

Sigur, se pot strecura greseli, unele pardonabile. Din greseala sa treci numele cuiva la vii si sa nu stii ca a murit intre timp. Sunt cazuri in care nu se stie exact daca a fost crima sau sinucidere sau daca cel care s-a sinucis era in toate facultatile mintale.

Daca exista dubii in aceasta privinta, este mai bine sa ne rugam pentru cel raposat, trecand numele lui in pomelnic. Dumnezeu chiar daca nu va usura starea lui, macar ne va rasplati pentru gandurile si credinta noastra.

Sunt si unele "greseli" impardonabile. Exista o practica, straina de invatatura Bisericii Ortodoxe, de a trece la pomelnicul de morti pe cei pe care ii consideram dusmani, crezand ca astfel Dumnezeu ii va pedepsi. Chiar sunt unii care recurg la practici care tin mai mult de vrajitorie, aprinzand lumanarile invers s.a.. Ce trebuie sa stim este ca Dumnezeu nu numai ca nu asculta astfel de "cereri", ci pedepseste pe cel care doreste moartea unui om. Religia crestina este religia iubirii si trebuie, obligatoriu, ascultata si pusa in practica invatatura Mantuitorului care spune sa ne iubim vrajmasii. Daca ii trecem in pomelnicul de vii si ne rugam ca ei sa se indrepte sau ca Dumnezeu sa le ierte pacatul, atunci rugaciunea noastra va fi ascultata si noi suntem feriti de a mai "castiga" un alt pacat.

de Pr. Cezar TABARNA