Odiseea unei operații de gleznă... Partea a IV-a (dacă nu mă înșel...)

       ... Tocmai când operația mea arăta mai bine și când primisem o.k.-ul de a face, în fiecare zi, câte 2-3 pași sau mai mulți, dar fără să exagerez, totuși, făcând o radiografie în urma unor dureri mai ”mărișoare”, cauzate de o... ”întâlnire” / ciocnire mai neprietenoasă între piciorul meu și treapta unei scări pe care a trebuit s-o urc spre a ajunge la medicul de familie, m-am trezit vineri, 18 mai a.c., după examenul de Liturgică cu Părintele profesor Vasile Gavrilă, cu piciorul în ghips... Din nou!!! Offffff!!!!!!... 
       Însă asta nu e tot, din nefericire!!! După o săptămână și ceva de imobilizare în aparat ghipsat, joi, 31 mai 2012, voi fi operată din nou, pentru fractura de astragal care s-a produs în urma ciocnirii aceleia de care vă ”vorbeam” mai devreme...
       Sinceră să fiu, am și mai mari emoții acum, decât la prima intervenție!... Mi-e frică de ceea ce va urma, de faptul că va trebui să dau timpul, oarecum, înapoi, refăcând drumul chinuitor de a nu pune piciorul în pământ, de a avea grijă să nu cad, de a nu putea coborî sau urca treptele vreunei scări; mi-e frică de amintirea pe care mi-o trezește, în suflet, toată această nouă... ”poveste”: imaginea tatălui meu, atunci când a ... plecat, neașteptat de repede, furat de urgia iernii neiertătoare... Mi-e dor de tatăl meu, un dor imens, dar... mi-e frică de această amintire...
       Sper ca Bunul Dumnezeu si Măicuța Domnului să mă întărească, să o întărească și pe mama mea, ajutându-ne să trecem cu bine de aceste încercări!