Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

miercuri, 31 decembrie 2014

GÂNDURI DE AN NOU, ANUL 2015


...A mai trecut un an... Cu multe, cu bune, cu rele, cu împliniri şi dezamăgiri, dar lăsând, în toate, o urmă de speranţă. Un an cu neînţelegeri şi-mpăcări, cu suferinţe şi licăr de zâmbet printre ploi... Un al doilea an fără tatăl meu... Un an în care mi-am pierdut cea mai bună prietenă, dar cu siguranţă mi-am câştigat un Îngeraş, care se roagă acolo, SUS, în Împărăţia Cerurilor, şi pentru mine. Un an în care am mai făcut o operaţie... Un an în care colegii mei dragi şi prietenii mi-au fost alături, susţinându-mă, ajutându-mă, sfătuindu-mă. Un an care - iată - mai are puţintel şi-şi va lua rămas-bun de la noi, cei ce ne-am obişnuit deja cu el. Un an care-şi va îmbrăţişa frăţiorul, în zgomot de artificii şi de urări de "La mulţi ani!", predându-i, apoi, ştafeta. Vă doresc - şi îmi doresc! - un An Nou drăguţ, binecuvântat de Bunul Dumnezeu, de Preasfânta Treime, de Măicuţa Domnului şi de toţi Sfinţii care din veac I-au bineplăcut lui Dumnezeu! Un An Nou care să-şi scuture mantia-i albă de sănătate, din belşug, bucurii, spor în toate, împlinirea tututuror bunelor doriri! Un An Nou în care tristeţea să fie preschimbată în surâs, dezamăgirile în multiple succese şi reuşite, visuri împlinite! Un An Nou în care neînţelegerile să se transforme în bune şi frumoase înţelegeri, în armonioase relaţii, iar ura să fie înlocuită de bunătate şi de rugăciunea unuia pentru celălalt! Un An Nou în care să avem ore de religie, spre folosul sufletelor şi creşterea frumos-duhovnicească a micuţilor noştri! Un An Nou în care să facem mai mult loc rugăciunii, pe care s-o rostim din suflet, cu timp şi fără timp! Un An Nou în care să nu ne mai ascundem de Dunnezeu, ci să-L primim în inimile noastre, lăsându-L să ne umple fiinţa cu har peste har! Un An Nou plin de Lumină şi Adevăr! Să trăim în Lumina Celui de Sus! Un An Nou în care să să avem puterea de a ne ierta unii pe alţii, de a ierta şi de a fi iertaţi! Un An Nou în care să avem puterea de a ne recunoaşte vina şi de a ne cere iertare! "La mulţi ani!", tuturor! "La mulţi ani!", vouă! "La mulţi ani!", nouă! "La mulţi ani!", mamei mele! "La mulţi ani!", surorii mele! "La mulţi ani!", Andrei Fast! "La mulţi ani!", tuturor rudelor mele, de la unchi, mătuşi, verişori şi verişoare, până la cea mai mică nepoţică, ce de Crăciunul acesta le-a fost dăruită părinţilor săi! "La mulţi ani!", tuturor prietenilor şi cunoscuţilor mei, reali şi virtuali! "La mulţi ani!", iar acum, îla sfârşit de an,  cer iertare tuturor acelora pe care i-am dezamăgit sau cărora le-am provocat vreo suferinţă ori greutăţi, din neînţelegeri sau întemeiate temeri! Vă cer iertare, doamna Adriana Hincu, dar şi dumneavoastră, doamna directoare Badea! Vă cer iertare, domnule Radu-Relu Nidelea!

duminică, 21 decembrie 2014

...e vrenea colindelor...

Un colind ("Steaua sus răsare") şi două cântecele pentru cei ce încă mai au suflet de copil ("Ghiocelul" şi "Melc, melc...")

Colaj Colinde si Cantece de iarna pentru copii (colaj nou 2014)

duminică, 14 decembrie 2014

Vă mulţumesc frumos, domnule Marius Ianuş! Fie ca Preacuviosul Părintele nostru Monah Arsenie Boca să mă ajute! Să ne ajute tuturor!


http://yanush.wordpress.com/2014/12/13/nicoleta-enculescu-o-credincioasa-care-cauta-ajutor/#more-9218

vineri, 12 decembrie 2014

Frumoasa oră de religie pe care n-am avut-o

 

       Fac parte din generaţia celor cu „cheile de gât”, născută în anii ‘70 ai secolului trecut. Am absolvit studiile liceale în 1991. Frumoşi ani de şcoală! Şi mai frumoasă perioada copilăriei! Aceasta, comparând-o cu ceea ce au cei mici, în prezent. Într-adevăr, n-aveam calculatoare, tablete, internet. Nici chiar telefon fix. Însă aveam cărţi – o sumedenie de cărţi -, prieteni tăcuţi, alături de care călătoreai pretutindeni, oricând şi oricum: stând la masă, la birou sau chiar sub plapumă, în patul călduţ… Iar dacă mai locuiai şi la curte şi te mai încălzeai şi la foc cu lemne, auzul fiindu-ţi mângâiat de trosnetele lemnelor înconjurate de flacăra galben-albăstruie din soba de teracotă, sufletul ţi se hrănea, cu adevărat, cu linişte, cu emoţie, cu bucurie, cu har... Aveam cărţi, de care ştiam a ne bucura şi ne bucuram ştiind a le preţui. Şi mai aveam jocuri frumoase, jocuri îndrăzneţe. În natură… Pe stradă, în faţa blocului, în parc, ori pe câmp, pe terenul din spatele casei şi chiar la râu – vara. A fost o copilărie frumoasă, însă vitregită de ceva: de lipsa orei de religie. Dacă atunci s-ar fi făcut religie în şcoli, cu siguranţă că acum am fi fost mai buni, mai sufletişti, am fi preţuit adevăratele valori spirituale ale ortodoxiei noastre străbune. Nu am fi auzit de crime, de atâtea războaie şi neînţelegeri între noi! Regret că n-am făcut religie în şcoală, dar mă bucur că Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să descopăr credinţa. Credinţa mi-a fost sădită, întâi de toate, de BUNI a mea de la ţară. Din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Care era o rugătoare fierbinte către Preasfânta Treime, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, către Sfântul Duh şi Măicuţa Domnului, către Sfinţii care din veac I-au bineplăcut Domnului. Încă-i mai păstrez cartea de rugăciuni, cu filele sale îngălbenite de trecerea vremii, stropită, filă de filă, cu lacrimi… Este cel mai frumos dar, pe care l-am primit după ce a adormit cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. De la dumneaei am învăţat a mă ruga, a-i respecta pe Sfinţi, cu ajutorul său l-am cunoscut pe „Sfântuleţul” de la Mănăstirea Bistriţa-Olteană: Cuviosul Grigorie Decapolitul. Pe sub racla căruia trebuie musai să treci de trei ori! De ce acest lucru? Nu ştiu! Probabil, în numele Sfintei Treimi. Este o tradiţie a locului, pe care sătenii o păstrează cu sfinţenie.
        Mai apoi, drumul spre întâlnirea cu Dumnezeu mi-a fost pregătit de un... accident. Am tânjit a-L cunoaşte mai bine pe Cel ce ne-a promis mântuirea şi viaţa veşnică şi, în 2009, mi-a fost binecuvântată admiterea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București . Acum, dacă aş da timpul înapoi, prima şi unica alegere ar fi Facultatea de Teologie Ortodoxă! Iar dacă voi avea vreun urmaş, îi voi îndruma paşii spre una dintre şcolile unde predau profesori dreptmăritori creştini, cu sufletul adânc ancorat în rugăciune şi-n virtuţi creştineşti.
        Îl rog pe Dumnezeu ca cei mici, de-acum, să aibă parte, în continuare, de orele de religie. Pentru că ar fi trist să-şi piardă credinţa, sufletul, viul din ei! Căci a trăi în credinţă înseamnă a fi viu!
        Vă îndemn – şi vă doresc! – să rămâneţi în credinţă, să fiţi vii, oricare ar fi vremurile sau… vremea! Soare în suflete s-aveţi şi numai bucurii binecuvântate, sănătate şi pace întru toate!

luni, 1 decembrie 2014

După ce mi-a oferit bucuria de a-mi răspunde la câteva întrebări născute şi din curiozitate, dar şi din... obligaţia unei teme de seminar, mi-a fost dat să descopăr, într-un târziu, şi un artist desăvârşit. Un artist al mânuirii cuvântului şi nu numai!
Despre cine este vorba? Despre...
Da! Aţi ghicit! Poetul şi jurnalistul DANIELA Şontică!
( http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Interviu%20cu%20poeta%20%C8%99i%20jurnalista%20Daniela%20%C8%98ontic%C4%83 )
Am citit câteva poeme scrise de DANIELA şi aş vrea să vă pun şi dumneavoastră  la inimă câteva versuri de care... m-am îndrăgostit! Vinovat este numai EL, POETUL! (Şi îmi veţi da dreptate, ştiu sigur!)

          Credinţa inorogului 


Tot ce-ţi trebuie
este o credinţă tare.
Credinţa este
forţa care aduce lupii
să-ţi lingă zahăr din palmă,
este firul de iarbă
care descuie lacătul ruginit,
ea-ţi scutură gluga
de zăpadă
pentru a-ţi goli trupul
de boli
şi de frici.
Nu trebuie
decât să crezi
că în clipa aceasta
inorogul
pe care încaleci
te va aduce la mine.

        27 nov. 2014

        Vindecare

Mă privesc de sus:
sunt fărâme de carne, de sticlă şi schijă,
Mă smulg durerii, mă lipesc lângă frunze pe tijă.

Animal de poveste pe sub geamuri îmi scurmă,
Steaua lui cade moale sub copite de turmă.

Mă reazem de ziduri, ca să uit cum se plânge,
Îmi culeg vindecarea din roiuri de sânge.

Pleoapele mele, fluturi de insomnie,
Se închid peste amintirile cu care mi-ai nins peste ie.

O să vii într-o vară, devreme o să vii,
Vom culege flori cu petale de sticlă şi alte grozăvii.

        28 nov. 2014

sau:

       Dicţionar/ gen


Inimă
interzis, interzis!
suflet
demodat ca părul ondulat permanent
dor – pentru gâsculiţe crescute
cu orz de pension (şi ăsta e nasol, zău)
durere - de găsit sinonim visceral,
frumuseţe – prea simplu,
nu mişcă neuronul, organul etc.
veşnicie (s-a născut cândva la sat)
poţi găsi altceva
fără finish,
endless / gen


Mii de mulţumiri, DANIELA!