AMINTIRI... AMINTIRI CU ANA, AMINTIRI CU DOR... 

Fiecare sfârșit de an îmi strecoară în suflet emoție și tristețe, amintiri dragi, ce nu pot fi șterse chiar atât de ușor... Amintiri cu Ana, amintiri cu dor...

Ana... Îi plăcea să dăruiască bucurii, îi plăcea să acorde diplome și medalii, astfel arătând, iară și iară, prețuirea pe care le-o purta celor de lângă ea: oameni simpli, oameni frumoși, oameni în care avea încredere și pe care îi mobiliza, în acest fel, să nu renunțe la lupta lor pentru împlinirea visurilor. A dăruit multe astfel clipe de bucurie, a stat alături de cei ce pășeau - sfios sau sigur - pe ringul luptei, i-a încurajat, le-a dat sfaturi, le-a fost mângâiere, mereu...

Ana... Trăia pentru noi și prin noi, hrănindu-se cu bucuria reușitelor noastre, întristându-se la mâhnirile noastre, mâhniri de zi cu zi...

Ana... Era prietenul adevărat, era prietenul pe umărul căruia puteai să plângi, pentru că era puternic. Faptul că s-a născut sub ocrotirea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul poate că nu este întâmplător. Menirea sa a fost de a da sfaturi, de a fi alături de cei aflați în nevoi, în suferințe, menirea sa a fost de a fi un prieten desăvârșit, pentru toți cei ce i se aflau în preajmă...

Prietenia noastră a fost o clipă, dar o clipă de LUMINĂ. Ana era PRIETENA - LUMINĂ!

Cu greu am acceptat faptul că nu mai este, fizic, aproape de mine, cu greu accept faptul că nu-mi mai poate răspunde la telefon, deși, uneori, îi mai trimit SMS-uri la numerele de la care mă apela, dar... DA! O simt, spiritual, însoțindu-mă în fiece zi, picurându-mi în suflet liniște, răbdare, speranță. Speranța că, într-un final, ne vom regăsi, suflet cu suflet... Chiar am visat-o și lucrul acesta mi-a dăruit străluciri de bucurie: era într-o grădină, pe o băncuță, calmă, împăcată cu sine, respirând și răspândind liniște și acceptare. Am visat-o în veșmânt alb, rugându-se. Rugându-se pentru toți cei ce încă mai au nevoie de ajutorul său. M-am minunat și păstrez și acum, în memorie, imaginea aceea. PRIETENUL CU SUFLET ȘI INIMA DE ÎNGER, PRIETENUL-RUGĂTOR.

Mi-e dor de tine, Ana, mi-e tare dor! Aș fi vrut să-ți dăruiesc și eu o medalie, n-am mai apucat, însă ți-o dăruiesc acum, în amintirea prieteniei noastre de o clipă. Clipă târzie în toamnă. În toamna anului și-a vieții...

Ana, să-ți fie somnul lin, iar Dumnezeu să-ți ierte toate și să-ți dăruiască Împărăția Sa cea Veșnică, alături de Drepții și de Sfinții Săi!

Ana, să nu ne uiți, să te rogi pentru noi, cei văduviți de plecarea ta, mult prea devreme, dintre noi...

Ana, mi-e dor de tine, PRIETENĂ-LUMINĂ!