Odiseea unei operaţii de îndreptare a gleznei (membrului inferior stâng, afectat de Pareză de SPE şi SPI, datorată unui traumatism prin cădere de la acelaşi nivel, suferit în aprilie 1998…). Partea a VI-a. Sau… cum ţi se poate schimba viaţa în numai cinci ani… Ori... 5 ani de când ... m-am născut a doua oară?!?: http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20I , http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Odiseea%20unei%20opera%C8%9Bii%20de%20%C3%AEndreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20II-a , http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20V-a
Joi, 12 ianuarie a.c., împlinesc 5 ani de la prima operaţie
suferită. Iar pe 26 ianuarie se încheie 5 ani de dor … de tată…
S-au scurs 5 ani, cu bunele şi relele lor, 5 ani în care
lacrimile, tristeţea, rugăciunea şi speranţa într-un mai bine nu m-au părăsit.
S-au scurs 5 ani în care mi l-am dorit adesea pe tatăl meu alături de mine, pentru
că el ştia cum şi rezolva toate problemele. El repara tot ce se strica – dacă
se strica ceva – în casă.
Îmi făcea plăcere să merg cu tatăl meu (la cumpărături, în
oraş, pe la diverse instituţii), pentru că mă simţeam în siguranţă. Cu el,
traversând strada, mă simţeam în siguranţă.
Era ceva mai dur, dar sub această duritate, totuşi, am
descoperit sensibilitatea ce-o avea: a plâns! Da! A plâns, când am avut
accidentul, şi am fost transferată, de la secţia BFT a Spitalului Militar, la
Neurochirurgie, în spitalul Bagdasar-Arseni, apoi la Recuperare, tot acolo… I-a tremurat inima pentru mine şi nu ştia ce sfaturi să-mi mai dea, pentru a nu păţi ceva, de când a aflat, în 2005, că am fost diagnosticată şi cu nodul tumoral hipofizar... S-a zbătut pentru mine, când am avut unele probleme cu arhicunoscuta Casă de Pensii a Municipiului Bucureşti... A
plâns, când am fost operată în ianuarie 2012…
Acum plâng eu şi tânjesc după un mai bine, mai bun, mai
frumos… Oare voi mai avea parte de aşa ceva? Dacă ar fi doar problema cu piciorul operat şi afectat de pareză, ar mai fi ce-ar mai fi, dar s-au adăugat altele şi altele... La... 44 de ani, omul nu mai întinereşte, nu? Cu toate acestea..., "speranţa moare ultima", parcă aşa se spune...
Îmi doresc ca mama să-mi fie bine, să nu mai sufere atât de mult, să o am cât mai mult timp posibil alături de mine!
Îmi doresc ca prietenii şi cunoscuţii să-mi rămână aproape şi să-mi fie aşa cum i-am cunoscut! Le doresc sănătate şi numai de bine, bucurii şi împliniri să aibă parte în viaţa lor!
Îmi doresc să nu mai pierd pe nimeni, dintre prieteni şi cunoscuţi, dintre rude, pentru că n-aş mai rezista unor asemenea lovituri ale vieţii! În toţi aceşti 5 ani, mi-am pierdut şi două mătuşi - cele mai dragi -, dar şi cea mai bună prietenă... Sper să nu mai trec prin aşa ceva!
Vă doresc şi vouă, prietenilor mei virtuali, dar şi vouă, celor ce veţi da întâmplător - sau nu - peste cele ce-am scris, toate cele bune, sănătate şi un an plin de evenimente care să vă aducă zâmbetul pe chip!
=======
Remember:
- glezna mea operată, în 16 noiembrie 2012:
-iulie 2014:
- 28 aprilie 2015:
- CT cu reconstrucţie 3 D, 20 mai 2016:
1. Modificări de formă şi structură la nivelul talusului,
calcaneului.
2. Modificări degenerative artrozice secundare,
post-traumatice, la nivelul articulaţiilor talo-calcaneene, dar şi
tibio-talare, cu remodelare de suprafeţe articulare,
3. Dispariţia spaţiilor articulare talo-calcanean şi
tibio-talar (anchiloză)
4. Osteofitoză marginală: modificarea arhitecturii normale a
osului, cu zone de resorbţie osoasă, alternând cu zone cu travee îngroşate şi
cu dispoziţie anarhică (remaniere osoasă).
5. Navicular şi oase cuneiforme: modificări degenerative
subcondrale (microchiste osoase subcondrale) şi marginale (osteofitoză)
6. Reducere neuniformă a mineralizării osoase la nivelul structurilor
osoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu