Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

miercuri, 29 martie 2017

Din seria... VIAȚA DE ZI CU ZI ȘI ÎNTÂMPLĂRILE SALE NEFERICITE, DAR CU FINAL, TOTUȘI, FERICIT

Din seria... VIAȚA DE ZI CU ZI ȘI ÎNTÂMPLĂRILE SALE NEFERICITE, DAR CU FINAL, TOTUȘI, FERICIT

Povestea îşi are începutul in vara anului 2016, când o echipă de muncitori, plătită de către Fundația AEF, ne-a pus parchet. Parchet care, începând cu finele lunii octombrie, începutul lunii noiembrie, a început să se umfle. Să se umfle pe zi ce trece, până și plăcile începuseră să iasă unele din altele... Le-am adus la cunoștință celor de la Fundație, precum și reprezentantei dumnealor - nu știu ce funcție deține -, doamna Gabriela Iovița. Săptămâna trecută, au trimis o altă echipă, care astăzi a finalizat lucrările. La plecarea celor doi muncitori din cadrul echipei, intrând în camera cu parchetul, am constatat că mi se umblase pe etajerele de după ușă, unde am așezate câteva iconițe, o legitimaţie, un pahar din plastic umplut cu diverse mărunțișuri, o pereche de ochelari și un beculeţ pentru lumină de veghe pe timp de noapte. Pe lângă toate acestea, mai aveam acolo un reportofon. Pe care, ieri seară, la ora 10, l-am văzut la locul lui.Chiar ma gandeam ca trebuie sa cumpar baterii pentru el. Era acolo, eram linistita. In intervalul orar 22 - 08.00, nimeni nu a mai intrat acolo, nicio persoana straina. Astazi, de dimineata, muncitorii au venit in jurul orei 08.00. Doar ei singuri au stat in camera, pentru a finaliza lucrarea. Constatand lipsa reportofonului, i-am chemat inapoi si i-am rugat sa mi-l dea, le-am spus sa caute in lucrurile dumnealor, poate din graba mi l-au luat, fara sa-si dea seama. Il tineau, sus si tare, pe "NU" in brate. Intre timp, a venit si seful lor, spre a-i lua cu masina. I-a rugat si seful lor sa-si aduca gentile, rucsacul, pentru a ne demonstra ca nu-l au. Au refuzat si tot il tineau pe "NU" in bratele, fiind, totodata, contrariati ca pot gandi asa ceva despre ei. Ba, mai mult, mi-au spus ca poate cei doi barbati pe care ii vazusera cu o zi inainte la noi (este vorba despre unchiul meu - fratele tatalui - si de domnul taximetrist, care m-a adus de la scoala) l-au luat.Gresit, atata timp cat, la ora 19, cand a plecat unchiul meu, aparatul era la locul lui. Domnul taximetrist nu a stat prea mult, primise o coamanda. Asadar... Cine ar fi putut sa mi-l ia de la locul lui?!? Am sunat la Politie! Da! am sunat, iar cand m-au auzit vorbind s-au dus la masina, si-au luat bagajele si au venit cu ele in curte. Seful lor ii astepta in camera unde lucrasera. Unul dintre muncitori i-a dat sefului lor bagajele pe geam, iar celalalt o chema pe mama pentru a-i arata un aparat si spre a o intreba daca nu cumva acela era reportofonul. Pe care, zicea dumnealui, l-a zarit pe scara, langa usa de intrare in casa... Au venit politistii (multumesc echipajului Sectiei 11 Politie, pentru promptitudine!) si au verificat ce s-a intamplat. Le-am aratat unde imi era reportofonul aseara, la ora 22, le-am explicat ca nu am mai avut oaspeti dupa ora aceea, iar in casa, astazi, nu au fost decat muncitorii... Pana la urma, vorba d-nei politist, este bine ca am intrat in posesia obiectului luat. Nu stiu de ce au procedat asa. Daca nu as fi dat telefon la Politie, oare imi mai vedeam acum reportofonul? Doamna Gabriela Iovita, de la Fundatie, mi-a spus sa-mi fie rusine pentru ca i-am reclamat, pentru ca am apelat la Politie. Oare chiar asa sa fie? Am sunat, pentru ca nu doreau sa mi-l dea inapoi, nici macar sa-si verifice bagajele; am sunat, pentru ca nici cand i-a rugat seful lor sa ne arate bagajele, nu au vrut sa faca lucrul acesta; am sunat, pentru ca nu am bani ca sa-mi pot cumpara alt reportofon; am sunat, pentru ca invat cu ajutorul lui, iar un reportofon ca acesta nu se mai gaseste. Cele de pe piata, pe langa ca sunt foarte scumpe, nici nu le pot folosi cu usurinta. Am sunat, pentru ca era reportofonul meu, nu al lor! Oare nu am procedat bine? Dumneavoastra, prietenii si cititorii mei virtuali, ce ati fi facut daca v-ati fi aflat in locul meu? Si acum mai tremur de frica... :( ... Nu mai am incredere in oameni...

MORALA: Aveti grija pe cine rugati / angajati sa va faca micile / marile reparatii in casa! Desi unii par oameni de treaba, veti avea totusi surpriza sa va treziti furati de ei!!! Mare atentie ce faceti!

Și DA! În tot ce s-a întâmplat astăzi, am simțit ocrotirea Bunului Dumnezeu și a Maicii Domnului!!! Dumnezeu și Măicuța Domnului sunt cu noi, sunt lângă noi!
Și Ana! Am simțit prezența ei!!!

Niciun comentariu: