Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

duminică, 18 septembrie 2016

DE TOAMNĂ

De Toamnă...

...Cerul arde peste noi
Și-i lacrima însângerată.
 
- De dor, mâhnire, amintiri,
Privește roată înapoi
Și-i gata de culcare...






Cu dor, mâhnire și-amintiri
Ne-nvăluie durerea...




...Cortina cade... suntem goi
de sentimente...
Ah! mâhnirea...
 
- Soarele plânge cu lacrimi de seară...,
Seara picură-n lacrimi TOAMNA...









marți, 13 septembrie 2016

Oameni buni, fiți OAMENI, nu mai răniți suflete!

A-ți plăcea de un om pentru că este extraordinar de bun, pentru că știe să izvorască bunătate și bucurie, fiind în stare a le dărui - din ele - și semenilor săi, în mod gratuit, a-l aprecia pentru asta, a-l admira și a-i fi recunoscător și mulțumitor pentru tot ajutorul pe care ți l-a dat necondiționat, a-l considera ca pe un frate mai mare, un frate de care n-ai avut șansa de a avea parte tu, ca și copil, NU ÎNSEAMNĂ CĂ TE-AI ÎNDRĂGOSTIT DE EL, CĂ VREI SĂ TE CĂSĂTOREȘTI CU EL!
A respecta un om pentru bunătatea pe care o acordă celorlalți, inclusiv ție, a ți-l lua ca model, a vrea să fii ca el, NU ÎNSEAMNĂ CĂ ÎL IUBEȘTI ÎNTR-ATÂT ÎNCÂT SĂ-ȚI DOREȘTI SĂ TE CĂSĂTOREȘTI CU EL!
Oameni buni, nu mai răstălmăciți cuvintele cunoscuților voștri! Nu mai distorsionați afirmațiile lor, pentru că s-ar putea să răniți multe suflete, fără să vă dați seama!
Oameni buni, nu mai vorbiți în numele cunoscuților voștri, nu vă mai arogați dreptul de a le fi mesageri, când nu este cazul și nu știți să discerneți între a face bine sau rău! Pentru că veți face, inevitabil, numai rău!
Oameni buni, fiți OAMENI cu semenii voștri, înțelepți și buni, izvoare de bucurii și ajutor, pentru ca aceștia să nu-și piardă credința în bunătatea lumii!
Oameni buni, nu mai răniți suflete!
Suflete,
cunoaște-te pe tine însuți,
coborând mintea
în adâncul plin de lumină
al inimii!

Suflete,
luminează-te
cu Suflarea
purtătoare
de Frumos
și Viu!
Suflete,
înseninează-te
cu Harul
cel izvorâtor
din Adânc!
O, suflete, suflete! Leapădă-ți haina zdrențăroasă a invidiei, dezbracă-ți haina arțăgoasă a mâniei, agonisește-ți, prin credință, Virtute, Iubire și Smerenie!

vineri, 9 septembrie 2016

Ziua de astazi. 9 septembrie

simţindu-se tristă.

Ziua de astazi e un prilej de a-mi aduce aminte de Ana... Dumnezeu sa te ierte, suflet bun! Domnul sa te odihneasca in corturile Dreptilor, daruindu-ti impartasirea Sa Divina si fericita viata vesnica, in loc luminat, in loc cu verdeata, de unde a disparut toata intristarea si suspinul! Tare mult mi-as fi dorit sa fii vie, aici, pe Pamant, langa mine!!! Imi lipsesc vizitele tale, imi lipsesc incurajarile tale, imi lipsesti mult... Roaga-te pentru noi, Inger de lumina!

:(

se simte dezamăgită.

Urât e să vorbești în numele cuiva, deși acela nu este de acord! Urât e să vorbești cuiva străin despre ceva ce ți s-a intezis să vorbești! Urât e când, deși vinovat de stricarea unei prietenii, nu-ți ceri scuze! Urât e și atunci când, deși vrei să devii preot și te pregătești pentru acest lucru - teoretic -, înjuri și vorbești urât! Haideți să nu ne amestecăm în viața celorlalți! Haideți să nu ne mai înjurăm, ci să ne recunoaștem greșelile - atunci când greșim -, să ne cerem iertare! Haideți să nu stricăm prieteniile cunoscuților noștri, numai din mândria sau dorința noastră ca X și Y să fie altfel decât sunt! Haideți să-i lăsăm pe ei, pe X și Y, să aleagă ce, cât, când și cum să spună ce au de zis!

marți, 6 septembrie 2016

AMINTIRILE

Amintirile înnobilează ziua, picurând lacrimi de dor... Bătăile inimii sunt ca aripile porumbelului ce te salută din zbor... Aripi care uneori se frâng sub greutatea dorului... Un dor sfâșietor..., plin de speranța regăsirii în eternitate, când toate sufletele își vor zâmbi în Împărăția Cerurilor, poate chiar în Grădina Raiului...
Amintirea zboară, de-a lungul timpului, odată cu tine, iar neuitarea devine anotimp nins de emoții...
Mi-e dor de voi, tata, Ana, tanti Vetuța, bunicilor! Mi-e dor de voi! Un dor imens, precum o floare albă de primăvară sau ca un cer senin de vară... Mi-e dor de voi...

sâmbătă, 3 septembrie 2016

BINE AI VENIT, SEPTEMBRIE, ÎN ORAȘUL MEU!

BINE AI VENIT, SEPTEMBRIE, ÎN ORAȘUL MEU!


Am ajuns și în septembrie!!! Din cămările și bucătăriile mamelor și ale bunicelor noastre ne învăluie izuri fine de gemuri și dulcețuri cât mai alese; pătrunzând în odăile școlarilor, deja suntem întâmpinați de mirosul caietelor și al manualelor noi - ce-și așteaptă cu emoție exploratorii curajoși -, de cerneală și pastă de pix... Pixuri divers colorate, cu sclipici, carioci...
Pe câmp, iarba miroase a toamnă, frunzele se pregătesc să îmbrățieșeze pământul în legănări duioase... Soarele încă își mai trimite razele sale, spre a încălzi, cu putere, pământul, toată ființa, dar... dispare... Dispare, din Împărăția Mărilor Albastre de Sus, prea din timp, seara se lasă, ca un abur, peste casă și noaptea vine precum un fur... Se schimbă anotimpul, să ne schimbăm și noi: în mai buni, mai înțelepți, mai sufletiști, mai sănătoși!

luni, 29 august 2016

Preocupări de vacanță

...De vacanță...

- forme geometrice

- linii și pătrate



- vis și stele...

joi, 18 august 2016

O nouă carte! Cartea mea, SPIRITUALITATE ȘI ARTA BISERICEASCA ÎN COMUNA COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA. Tiparul executat le Tipografia REAL SA București

A APĂRUT! DA! A APĂRUT, ÎN SFÂRȘIT!

Mulțumesc, Tipografia REAL! Mulțumesc, din suflet! Mulțumesc pentru apariția acestei cărți, cu titlul de SPONSORIZARE! Cartea este realizată în condiții grafice deosebite, cu o copertă plastifiată lucios pe față. Tipografia REAL? Într-adevăr, ”EXCELENȚĂ ÎN TIPAR”!!! 
 





SPONSORIZARE. Fără Mihaela Popa și fără Tipografia REAL, nu ar fi putut să apară! Vă mulțumesc, din nou! Vă mulțumesc, din suflet!
 

marți, 12 iulie 2016

WEEKEND FRUMOS

- COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA, 09-10 iulie 2016 -


Atât de mult l-am așteptat!!! Și - iată! - a sosit clipa!!! :) Sper să se mai repete!!!

- Oare când l-om vedea pe Călin cosind și strângând fânul în căpițe dintr-astea?
- Am călcat pe tărâmul de vis al lui Tzuky!!! Dar ... cred că a devenit, până la urmă, tărâmul de vis al oricui a ajuns în acest colț de țară (pardon! de Rai):





- În vizită... Ana își face simțită prezența pretutindeni: în suflet, în fotografii, în amintiri...
- Doi oameni minunați:
- Uneori te întrebi: ”De ce?” De ce n-ai ajutat-o mai mult, Sfinte Apostole Toma, pe Ana? Sau poate... noi aveam nevoie de un rugător pentru sufletele noastre, iar Dumnezeu a vrut ca ea să mijlocească pentru noi... Nu știm... Totuși, e trist fără ea. Și greu... 
- Să fie busolă? Să fie ceas? Să fie busolă cu ceas? Rămâne de aflat...
- Un... trovănțel :)
- Nu putea să lipsească ... ”mândria” zonei: ceramica de Horezu:
- O campanula am dus-o - așa cum mi-am dorit - la bunicii și la mătușa mea:
- Cealaltă campanula a fost aleasă pentru Ana:
- De sus, de la Arnota, așa se vede... Și pământ, și cer:
- Voluntarii din București, care n-au primit nicio recompensă pentru activitatea lor benevolă. Poate data viitoare, cine știe?!?? Oricum, felicitări, Andreea și Ivan:
- Admiratorul secret al Andreei și al lui Ivan!!!
- Pe Andreea te poți baza, cu încredere, oricând! Va fi un medic de nădejde, pe drept cuvânt!
- Și un ponei, la sfârșit de weekend. În Mlăci:

















duminică, 10 iulie 2016

Vreme trece..., vreme vine...

VREME TRECE..., VREME VINE... 

...Vine o vreme cand te-ntrebi ce vei face, incotro vei porni, cine te va ajuta, daca te va ajuta cineva...Vine o vreme cand totul devine atat de complicat si dureros, atat de complicat si fara niciun raspuns... Vine o vreme cand, impotmolit in problemele de nerezolvat ale vietii (unde voi lucra?, voi lucra oare?, voi fi acceptat?, nu voi fi refuzat?, daca nu voi fi angajat, din ce voi trai?, din ce imi voi plati facturile?, cand se vor duce toti cei dragi, oare al cui voi fi? etc.), iti vine sa fugi..., sa dezertezi din fata ei..., sa plangi - daca poti -... Decat sa-ti rada ea ironic in fata, cu problemele ei, umilindu-te si ingenunchindu-te dupa dorinta-i de nestavilit, nu mai bine iti iei tu ramas bun de la ea?...
E complicat! E tare complicat si greu...😢... Vremea aceea m-a prins si pe mine in mrejele-i reci si dure...

sâmbătă, 25 iunie 2016

Doresc angajare!

DORESC ANGAJARE!!!



Având competenţe în realizarea monografiilor de biserici sau / şi a altor monumente de arhitectură, pe lângă redactarea articolelor de presă ( http://ziarullumina.ro/sfintii-Imparati-constantin-si-elena-in-traditia-poporului-roman-81595.html , http://ziarullumina.ro/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-tradiii-92211.html , http://ziaruldevalcea.ro/2015/06/02/diana-si-gabriel-doi-tineri-ceramisti-de-exceptie-din-horezu/ , http://ziaruldevalcea.ro/2015/08/12/amintiri-cu-ana/ , http://infopuls.ro/2016/03/14/credinta-singura-si-cea-mai-de-pret-avere-a-mea/ , http://www.ramnic.ro/articole/pspan-stylefont-size-mediumspan-stylefont-family-timesromanr-text-align-justifyfestivalulspani-stylefont-family-timesromanr-font-size-11pt-text-align-justifycocosului-de-hurezispanp-79003/2016-06-08 ), sunt deschisă oricăror colaborări în sensul acesta și chiar aștept oferte serioase și cât mai urgente!

De asemenea,  LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ, CU STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, MASTERATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI COMUNIUNE, profesor de limba și literatura română, cu 9 ani de predare în învățământul preuniversitar de stat și particular, gimnazial și liceal, cu media 8,57 la Concursul de Titularizare din 30 iulie 2013, cu rezultate deosebite obținute împreună cu elevii la concursuri, olimpiade și evaluări, dar în prezent cu gradul III de invaliditate locomotorie și cu drept de muncă doar jumătate de normă, OFER MEDITAȚII LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ pentru elevii claselor a II-a - a XII-a și pentru cei ce vor să se pregătească în vederea susținerii evaluării naționale și a examenului de bacalaureat (din București), la domiciliul meu.
P.S. Mai multe despre mine puteți afla de pe blogul meu, flacaraarzand.blogspot., precum și de-aici: http://ziarullumina.ro/reportaj/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fiecare-dintre-noi

Dețin abilitățile necesare pentru tehnoredactarea textelor la calculator, prin urmare aștept cereri de scriere a  lucrărilor de licență și de disertație, după ce au fost elaborate / concepute de doritori!!!

Date de contact: - adresă e-mail: nico.enculescu@gmail.com
 

duminică, 19 iunie 2016

UNCHIUL GEO ȘI POVESTEA PIETREI URIAȘE

”Răscolind pulberi și fum”, în stil arghezian, am dat peste ceva ce am început să scriu în urmă cu trei ani, tot prin iunie ... :)... De data aceasta, cu siguranță va avea și un sfârșit (bun)!!!

UNCHIUL GEO ȘI POVESTEA PIETREI URIAȘE

        Zi de vară, zi de iunie, zi în care copiii poartă cireșe la urechi, zi în care, după o muncă asiduă și susținută, se culeg roadele, concretizate în numeroase distincții, medalii, premii, mențiuni și diplome de merit.
        Ioana, Matei, Georgiana, Marcu și Aurelian încheiaseră, cu brio, anul școlar: Ioana – olimpică națională la geografie, ocupantă a locului I, Matei – olimpic național la istorie, ocupantul unui binemeritat loc II, Georgiana – olimpică națională la disciplina limba și literatura română, ocupanta unui loc I, Marcu și Aurelian – olimpici internaționali la disciplina informatică, ocupanți ai locurilor II și III. Toți cu preocupări diverse, cu vârste diferite (Ioana și Matei aveau 14 ani, Georgiana – 12, Marcu – 11, Aurelian – 13 ani) și fără să provină din aceeași localitate. Astfel, Ioana trăia în București, Matei în Constanța, Georgiana în Pitești, Marcu în Sibiu și Aurelian în Brașov. Cu toate acestea, pe toți îi lega același lucru: bunicii lor își duceau existența în același loc binecuvântat de pe întinsul județului Vâlcea: Costești, situată în NE Olteniei, la poalele Munților Căpățânii, brăzdată de râurile paralele Bistrița și Costești, și impunându-se prin apele sale minerale iodate, prin cariera de de nisip și trovanții de diferite dimensiuni, unici în lume, formați în decurs de peste zece milioane de ani – aflată la S, în Dealul Costeștilor –. Cu aceștia (trovanții), se amenajase chiar un muzeu în aer liber: MUZEUL TROVANȚILOR.
        Pe toți tinerii noștri îi caracteriza spiritul de aventură, plăcerea de a citi cât mai mult, de a fi informați, de a-și ferici părinții și bunicii; ei, toți, aveau o cunoștință comună, extrem de apropiată sufletului lor: unchiul Geo, bătrânul înțelept al comunei, intelectual cu specializări în domeniile arheologiei, geografiei, geofizicii, ecologiei… De unde numele…, ”unchiul Geo”… Așa îl numeau toți consătenii lui. Dar el nu se supăra! Din contră, era chiar foarte bucuros, pentru că avea… mulți nepoți, care îi cereau sfatul, părerea, o informație, iar cei mici îi ascultau cu nesaț poveștile.
Unchiul Geo? Un om nu foarte-foarte în vârstă, un bărbat cam la 60 – 60 și ceva de ani, fost cadru didactic în învățământul preuniversitar și universitar de stat, cercetător principal în domeniul geofizicii, cu numeroase studii și cărți de specialitate - și nu numai – publicate în țară și în străinătate, mai cu seamă în Franța – ”orașul luminilor”…
       Cu părul nins complet de trecerea anilor, cu o mustăcioasă – la fel de albă, precum zăpada - și cu niște ochi vioi, de un albastru senin, nu prea înalt, mereu gata de drum, cu o desagă pe umăr sau cu ranița în spate, când nu îl vedeai pe câmp, la coasă ori la strânsul roadelor sau al plantelor medicinale, cu siguranță îl zăreai pe ulițele satului sau pe Stog, pe la Cheile Bistriței, în parcul Buila – Vânturarița etc., fotografiind, privind, analizând, cercetând…
        În vacanțele de vară, unchiul Geo obișnuia să își organizeze, din timp, întâlnirile cu cei mai mici locuitori ai comunei și chiar cu cei ce-și petreceau vara pe-acele meleaguri. Pentru aceasta, întâlnirile erau… tematice! Cu multe-multe surprize!!!...
        Oare cu ce surprize îi va aștepta unchiul Geo, pe copii, în vara aceasta?
        Luându-și rămas-bun de la părinți, cu îngăduința lor, tinerii noștri au plecat, nerăbdători, spre ținutul lor de vis: Costești. Și, deși plecați din locuri diferite, ei totuși s-au întâlnit, printr-o minune, în Autogara ”1 Mai” din liniștitul și vârstnicul oraș Râmnicu-Vâlcea. Clipa regăsirii a fost minunată, copiii bucurându-se sincer, cu tot sufletul, de această coincidență a petrecerii vacanței, în același interval de timp, în același loc. Repede și-au găsit teme de discuții, care mai de care mai atractive. Într-un târziu, pe măsură ce autobuzul ”Normandia” tot urca spre Dealul Costeștilor, Ioana, Matei, Georgiana, Marcu și Aurelian își începură propriile jurnale sau caiete de impresii. Impresii de călătorie. Se simțeau, deja, exploratori ai țiunuturilor vâlcene, deasupra cărora Creatorul lumii văzute și nevăzute picurase – poate din greșeală sau doar voit – ceva mai multă vrajă din Raiul cel mult dorit.
        Glasul șoferului anunțând stațiile – ”Bărbătești!” ”Cine coboară la Bărbătești?” – îi trezi pe copii din dulcea lor visare. Atunci, cu atenție, începură, emoționați, să numere clipele ce-I mai despărțeau de intrarea pe tărâmul lor magic, ce le era, de-atâția ani, leagăn și visare: satul bunicilor lor. Costești.
        Cu atenție admirau și peisajul ce li se deschidea înainte, ce-i cuprindea cu feeria lui… Observară, astfel (pentru a câta oară?!??), Muzeul Trovanților – un muzeu în aer liber, muzeu pe care de-abia așteptau să-l viziteze, întrucât aflaseră foarte multe despre trovanți și își doreau enorm să-i pipăie, să le vorbească, să-i fotografieze. Să le devină – de ce nu?!??? – prieteni.
        Când zăriră și zâmbitorul hotel ”Evrica” sau strălucitoarea ”Casă Albă”, copiii noștri se apropiară, cu sufletele cât un purice, de coborâre, iar după ce salutară politicos șoferul și pe ceilalți călători, urându-le tradiționalul ”Drum bun, cu sănătate!” , își luară bagajele din cală și se-ndreptară spre băncuțele din stație, așteptându-și, fiecare, cuminți, bunicii. Dar…, iată: SURPRIZĂ!!!

marți, 7 iunie 2016

"Cocoşul de Hurez" v-aşteaptă!!!

Vă invit să-i cunoaşteţi pe tinerii ceramişti Maria Diana Popescu şi Dogaru Ion Gabriel din localitatea Horezu, judeţul Vâlcea, ale căror creaţii artistice în lut cântă-n culori, dănţuind pe harfa inimii noastre precum un curcubeu răsărit după o binecuvântată şi curăţitoare ploaie! Credinţa lor, înscrisă legendar în lutul frământat în poveşti şi motive de basm, stă mărturie şi adevereşte pe deplin doza imensă de entuziasm şi creativitate cu care au fost înzestraţi.
La Festivalul Ceramicii Populare Româneşti „Cocoşul de Hurez” – ediaţia a XLVI-a, din 10-12 iunie a.c., vor fi prezenţi şi ei, alături de alte şi alte nume de referinţă în tradiţia realizării ceramicii populare – „ceramişti exponenţiali din toate centrele de ceramică din România, meşteri consacraţi, cu o largă recunoaştere naţională şi internaţională.
Festivalul se va desfăşura în oraşul Horezu, sub stejarii seculari din zona Treapt” – menţionează Primarul în funcţie al Horezului, domnul Ilie Fârtat, omul care s-a implicat în organizarea acestui deosebit eveniment, în cadrul căruia, cei ce vor poposi pe aceste meleaguri, vor putea viziona şi spectacolul de teatru „Nunta”, de A.P. Cehov, cu participarea extraordinară a actriţei Magda Catone (vineri, 10 iunie, ora 19.30, la Casa de Cultură „Constantin Brâncoveanu”); vor putea urmări şi programul folcloric oferit de ansamblurile din Oltenia de sub munte (sâmbătă, 11 iunie, în cadrul Satului de vacanţă „Stejari”, între orele 17.00 şi 19.00, dar şi între orele 19.30 – 21.00); vor putea degusta produsele tradiţionale de Horezu; se vor putea înscrie chiar şi la concursul de olărit pentru amatori „Strâmbă roata”, ce va avea loc duminică, 12 iunie, în intervalul orar 11.00 – 13.00.
„Povestea ceramicii de Hurez este povestea unui bulgăre umil de pământ, rostogolit ca-n basme de câteva ori şi transformat în Făt-Frumos – vas însufleţit -, ce cunoaşte elixirul tinereţii fără bătrâneţe.” Veniţi să vă adăpaţi sufletele însetate de acest elixir al basmelor copilăriei voastre!
„Secretul meşterilor de la Hurez: ca să fii olar bun, trebuie să fii ager ca şi cocoşul, iscusit ca şarpele, răbdător ca peştele”.
Nativ, tinerii ceramişti Maria-Diana Popescu şi Gabriel Dogaru deţin aceste calităţi!
Timpul îndrăznelii de a transpune în lut visurile tinereţii lor măsoară secundele meşterilor ceramişti Maria Diana Popescu şi Dogaru Ion Gabriel în haina reuşitei încântării ochiului admiratorului expert sau mai puţin expert, transformă clipele în bătăi de inimi ce tresaltă ca un fâlfâit de aripă de alb porumbel la sublimul ce iradiază din fiecare fibră de pământ plămădit şi ars în topitoare, spre a renaşte în durabilitatea şi armonia poveştii lui.
România e frumoasă! România are tineri frumoşi, la minte şi la suflet!