Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

luni, 29 august 2016

Preocupări de vacanță

...De vacanță...

- forme geometrice

- linii și pătrate



- vis și stele...

joi, 18 august 2016

O nouă carte! Cartea mea, SPIRITUALITATE ȘI ARTA BISERICEASCA ÎN COMUNA COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA. Tiparul executat le Tipografia REAL SA București

A APĂRUT! DA! A APĂRUT, ÎN SFÂRȘIT!

Mulțumesc, Tipografia REAL! Mulțumesc, din suflet! Mulțumesc pentru apariția acestei cărți, cu titlul de SPONSORIZARE! Cartea este realizată în condiții grafice deosebite, cu o copertă plastifiată lucios pe față. Tipografia REAL? Într-adevăr, ”EXCELENȚĂ ÎN TIPAR”!!! 
 





SPONSORIZARE. Fără Mihaela Popa și fără Tipografia REAL, nu ar fi putut să apară! Vă mulțumesc, din nou! Vă mulțumesc, din suflet!
 

marți, 12 iulie 2016

WEEKEND FRUMOS

- COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA, 09-10 iulie 2016 -


Atât de mult l-am așteptat!!! Și - iată! - a sosit clipa!!! :) Sper să se mai repete!!!

- Oare când l-om vedea pe Călin cosind și strângând fânul în căpițe dintr-astea?
- Am călcat pe tărâmul de vis al lui Tzuky!!! Dar ... cred că a devenit, până la urmă, tărâmul de vis al oricui a ajuns în acest colț de țară (pardon! de Rai):





- În vizită... Ana își face simțită prezența pretutindeni: în suflet, în fotografii, în amintiri...
- Doi oameni minunați:
- Uneori te întrebi: ”De ce?” De ce n-ai ajutat-o mai mult, Sfinte Apostole Toma, pe Ana? Sau poate... noi aveam nevoie de un rugător pentru sufletele noastre, iar Dumnezeu a vrut ca ea să mijlocească pentru noi... Nu știm... Totuși, e trist fără ea. Și greu... 
- Să fie busolă? Să fie ceas? Să fie busolă cu ceas? Rămâne de aflat...
- Un... trovănțel :)
- Nu putea să lipsească ... ”mândria” zonei: ceramica de Horezu:
- O campanula am dus-o - așa cum mi-am dorit - la bunicii și la mătușa mea:
- Cealaltă campanula a fost aleasă pentru Ana:
- De sus, de la Arnota, așa se vede... Și pământ, și cer:
- Voluntarii din București, care n-au primit nicio recompensă pentru activitatea lor benevolă. Poate data viitoare, cine știe?!?? Oricum, felicitări, Andreea și Ivan:
- Admiratorul secret al Andreei și al lui Ivan!!!
- Pe Andreea te poți baza, cu încredere, oricând! Va fi un medic de nădejde, pe drept cuvânt!
- Și un ponei, la sfârșit de weekend. În Mlăci:

















duminică, 10 iulie 2016

Vreme trece..., vreme vine...

VREME TRECE..., VREME VINE... 

...Vine o vreme cand te-ntrebi ce vei face, incotro vei porni, cine te va ajuta, daca te va ajuta cineva...Vine o vreme cand totul devine atat de complicat si dureros, atat de complicat si fara niciun raspuns... Vine o vreme cand, impotmolit in problemele de nerezolvat ale vietii (unde voi lucra?, voi lucra oare?, voi fi acceptat?, nu voi fi refuzat?, daca nu voi fi angajat, din ce voi trai?, din ce imi voi plati facturile?, cand se vor duce toti cei dragi, oare al cui voi fi? etc.), iti vine sa fugi..., sa dezertezi din fata ei..., sa plangi - daca poti -... Decat sa-ti rada ea ironic in fata, cu problemele ei, umilindu-te si ingenunchindu-te dupa dorinta-i de nestavilit, nu mai bine iti iei tu ramas bun de la ea?...
E complicat! E tare complicat si greu...😢... Vremea aceea m-a prins si pe mine in mrejele-i reci si dure...

sâmbătă, 25 iunie 2016

Doresc angajare!

DORESC ANGAJARE!!!



Având competenţe în realizarea monografiilor de biserici sau / şi a altor monumente de arhitectură, pe lângă redactarea articolelor de presă ( http://ziarullumina.ro/sfintii-Imparati-constantin-si-elena-in-traditia-poporului-roman-81595.html , http://ziarullumina.ro/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-tradiii-92211.html , http://ziaruldevalcea.ro/2015/06/02/diana-si-gabriel-doi-tineri-ceramisti-de-exceptie-din-horezu/ , http://ziaruldevalcea.ro/2015/08/12/amintiri-cu-ana/ , http://infopuls.ro/2016/03/14/credinta-singura-si-cea-mai-de-pret-avere-a-mea/ , http://www.ramnic.ro/articole/pspan-stylefont-size-mediumspan-stylefont-family-timesromanr-text-align-justifyfestivalulspani-stylefont-family-timesromanr-font-size-11pt-text-align-justifycocosului-de-hurezispanp-79003/2016-06-08 ), sunt deschisă oricăror colaborări în sensul acesta și chiar aștept oferte serioase și cât mai urgente!

De asemenea,  LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ, CU STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, MASTERATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI COMUNIUNE, profesor de limba și literatura română, cu 9 ani de predare în învățământul preuniversitar de stat și particular, gimnazial și liceal, cu media 8,57 la Concursul de Titularizare din 30 iulie 2013, cu rezultate deosebite obținute împreună cu elevii la concursuri, olimpiade și evaluări, dar în prezent cu gradul III de invaliditate locomotorie și cu drept de muncă doar jumătate de normă, OFER MEDITAȚII LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ pentru elevii claselor a II-a - a XII-a și pentru cei ce vor să se pregătească în vederea susținerii evaluării naționale și a examenului de bacalaureat (din București), la domiciliul meu.
P.S. Mai multe despre mine puteți afla de pe blogul meu, flacaraarzand.blogspot., precum și de-aici: http://ziarullumina.ro/reportaj/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fiecare-dintre-noi

Dețin abilitățile necesare pentru tehnoredactarea textelor la calculator, prin urmare aștept cereri de scriere a  lucrărilor de licență și de disertație, după ce au fost elaborate / concepute de doritori!!!

Date de contact: - adresă e-mail: nico.enculescu@gmail.com
 

duminică, 19 iunie 2016

UNCHIUL GEO ȘI POVESTEA PIETREI URIAȘE

”Răscolind pulberi și fum”, în stil arghezian, am dat peste ceva ce am început să scriu în urmă cu trei ani, tot prin iunie ... :)... De data aceasta, cu siguranță va avea și un sfârșit (bun)!!!

UNCHIUL GEO ȘI POVESTEA PIETREI URIAȘE

        Zi de vară, zi de iunie, zi în care copiii poartă cireșe la urechi, zi în care, după o muncă asiduă și susținută, se culeg roadele, concretizate în numeroase distincții, medalii, premii, mențiuni și diplome de merit.
        Ioana, Matei, Georgiana, Marcu și Aurelian încheiaseră, cu brio, anul școlar: Ioana – olimpică națională la geografie, ocupantă a locului I, Matei – olimpic național la istorie, ocupantul unui binemeritat loc II, Georgiana – olimpică națională la disciplina limba și literatura română, ocupanta unui loc I, Marcu și Aurelian – olimpici internaționali la disciplina informatică, ocupanți ai locurilor II și III. Toți cu preocupări diverse, cu vârste diferite (Ioana și Matei aveau 14 ani, Georgiana – 12, Marcu – 11, Aurelian – 13 ani) și fără să provină din aceeași localitate. Astfel, Ioana trăia în București, Matei în Constanța, Georgiana în Pitești, Marcu în Sibiu și Aurelian în Brașov. Cu toate acestea, pe toți îi lega același lucru: bunicii lor își duceau existența în același loc binecuvântat de pe întinsul județului Vâlcea: Costești, situată în NE Olteniei, la poalele Munților Căpățânii, brăzdată de râurile paralele Bistrița și Costești, și impunându-se prin apele sale minerale iodate, prin cariera de de nisip și trovanții de diferite dimensiuni, unici în lume, formați în decurs de peste zece milioane de ani – aflată la S, în Dealul Costeștilor –. Cu aceștia (trovanții), se amenajase chiar un muzeu în aer liber: MUZEUL TROVANȚILOR.
        Pe toți tinerii noștri îi caracteriza spiritul de aventură, plăcerea de a citi cât mai mult, de a fi informați, de a-și ferici părinții și bunicii; ei, toți, aveau o cunoștință comună, extrem de apropiată sufletului lor: unchiul Geo, bătrânul înțelept al comunei, intelectual cu specializări în domeniile arheologiei, geografiei, geofizicii, ecologiei… De unde numele…, ”unchiul Geo”… Așa îl numeau toți consătenii lui. Dar el nu se supăra! Din contră, era chiar foarte bucuros, pentru că avea… mulți nepoți, care îi cereau sfatul, părerea, o informație, iar cei mici îi ascultau cu nesaț poveștile.
Unchiul Geo? Un om nu foarte-foarte în vârstă, un bărbat cam la 60 – 60 și ceva de ani, fost cadru didactic în învățământul preuniversitar și universitar de stat, cercetător principal în domeniul geofizicii, cu numeroase studii și cărți de specialitate - și nu numai – publicate în țară și în străinătate, mai cu seamă în Franța – ”orașul luminilor”…
       Cu părul nins complet de trecerea anilor, cu o mustăcioasă – la fel de albă, precum zăpada - și cu niște ochi vioi, de un albastru senin, nu prea înalt, mereu gata de drum, cu o desagă pe umăr sau cu ranița în spate, când nu îl vedeai pe câmp, la coasă ori la strânsul roadelor sau al plantelor medicinale, cu siguranță îl zăreai pe ulițele satului sau pe Stog, pe la Cheile Bistriței, în parcul Buila – Vânturarița etc., fotografiind, privind, analizând, cercetând…
        În vacanțele de vară, unchiul Geo obișnuia să își organizeze, din timp, întâlnirile cu cei mai mici locuitori ai comunei și chiar cu cei ce-și petreceau vara pe-acele meleaguri. Pentru aceasta, întâlnirile erau… tematice! Cu multe-multe surprize!!!...
        Oare cu ce surprize îi va aștepta unchiul Geo, pe copii, în vara aceasta?
        Luându-și rămas-bun de la părinți, cu îngăduința lor, tinerii noștri au plecat, nerăbdători, spre ținutul lor de vis: Costești. Și, deși plecați din locuri diferite, ei totuși s-au întâlnit, printr-o minune, în Autogara ”1 Mai” din liniștitul și vârstnicul oraș Râmnicu-Vâlcea. Clipa regăsirii a fost minunată, copiii bucurându-se sincer, cu tot sufletul, de această coincidență a petrecerii vacanței, în același interval de timp, în același loc. Repede și-au găsit teme de discuții, care mai de care mai atractive. Într-un târziu, pe măsură ce autobuzul ”Normandia” tot urca spre Dealul Costeștilor, Ioana, Matei, Georgiana, Marcu și Aurelian își începură propriile jurnale sau caiete de impresii. Impresii de călătorie. Se simțeau, deja, exploratori ai țiunuturilor vâlcene, deasupra cărora Creatorul lumii văzute și nevăzute picurase – poate din greșeală sau doar voit – ceva mai multă vrajă din Raiul cel mult dorit.
        Glasul șoferului anunțând stațiile – ”Bărbătești!” ”Cine coboară la Bărbătești?” – îi trezi pe copii din dulcea lor visare. Atunci, cu atenție, începură, emoționați, să numere clipele ce-I mai despărțeau de intrarea pe tărâmul lor magic, ce le era, de-atâția ani, leagăn și visare: satul bunicilor lor. Costești.
        Cu atenție admirau și peisajul ce li se deschidea înainte, ce-i cuprindea cu feeria lui… Observară, astfel (pentru a câta oară?!??), Muzeul Trovanților – un muzeu în aer liber, muzeu pe care de-abia așteptau să-l viziteze, întrucât aflaseră foarte multe despre trovanți și își doreau enorm să-i pipăie, să le vorbească, să-i fotografieze. Să le devină – de ce nu?!??? – prieteni.
        Când zăriră și zâmbitorul hotel ”Evrica” sau strălucitoarea ”Casă Albă”, copiii noștri se apropiară, cu sufletele cât un purice, de coborâre, iar după ce salutară politicos șoferul și pe ceilalți călători, urându-le tradiționalul ”Drum bun, cu sănătate!” , își luară bagajele din cală și se-ndreptară spre băncuțele din stație, așteptându-și, fiecare, cuminți, bunicii. Dar…, iată: SURPRIZĂ!!!

marți, 7 iunie 2016

"Cocoşul de Hurez" v-aşteaptă!!!

Vă invit să-i cunoaşteţi pe tinerii ceramişti Maria Diana Popescu şi Dogaru Ion Gabriel din localitatea Horezu, judeţul Vâlcea, ale căror creaţii artistice în lut cântă-n culori, dănţuind pe harfa inimii noastre precum un curcubeu răsărit după o binecuvântată şi curăţitoare ploaie! Credinţa lor, înscrisă legendar în lutul frământat în poveşti şi motive de basm, stă mărturie şi adevereşte pe deplin doza imensă de entuziasm şi creativitate cu care au fost înzestraţi.
La Festivalul Ceramicii Populare Româneşti „Cocoşul de Hurez” – ediaţia a XLVI-a, din 10-12 iunie a.c., vor fi prezenţi şi ei, alături de alte şi alte nume de referinţă în tradiţia realizării ceramicii populare – „ceramişti exponenţiali din toate centrele de ceramică din România, meşteri consacraţi, cu o largă recunoaştere naţională şi internaţională.
Festivalul se va desfăşura în oraşul Horezu, sub stejarii seculari din zona Treapt” – menţionează Primarul în funcţie al Horezului, domnul Ilie Fârtat, omul care s-a implicat în organizarea acestui deosebit eveniment, în cadrul căruia, cei ce vor poposi pe aceste meleaguri, vor putea viziona şi spectacolul de teatru „Nunta”, de A.P. Cehov, cu participarea extraordinară a actriţei Magda Catone (vineri, 10 iunie, ora 19.30, la Casa de Cultură „Constantin Brâncoveanu”); vor putea urmări şi programul folcloric oferit de ansamblurile din Oltenia de sub munte (sâmbătă, 11 iunie, în cadrul Satului de vacanţă „Stejari”, între orele 17.00 şi 19.00, dar şi între orele 19.30 – 21.00); vor putea degusta produsele tradiţionale de Horezu; se vor putea înscrie chiar şi la concursul de olărit pentru amatori „Strâmbă roata”, ce va avea loc duminică, 12 iunie, în intervalul orar 11.00 – 13.00.
„Povestea ceramicii de Hurez este povestea unui bulgăre umil de pământ, rostogolit ca-n basme de câteva ori şi transformat în Făt-Frumos – vas însufleţit -, ce cunoaşte elixirul tinereţii fără bătrâneţe.” Veniţi să vă adăpaţi sufletele însetate de acest elixir al basmelor copilăriei voastre!
„Secretul meşterilor de la Hurez: ca să fii olar bun, trebuie să fii ager ca şi cocoşul, iscusit ca şarpele, răbdător ca peştele”.
Nativ, tinerii ceramişti Maria-Diana Popescu şi Gabriel Dogaru deţin aceste calităţi!
Timpul îndrăznelii de a transpune în lut visurile tinereţii lor măsoară secundele meşterilor ceramişti Maria Diana Popescu şi Dogaru Ion Gabriel în haina reuşitei încântării ochiului admiratorului expert sau mai puţin expert, transformă clipele în bătăi de inimi ce tresaltă ca un fâlfâit de aripă de alb porumbel la sublimul ce iradiază din fiecare fibră de pământ plămădit şi ars în topitoare, spre a renaşte în durabilitatea şi armonia poveştii lui.
România e frumoasă! România are tineri frumoşi, la minte şi la suflet!









sâmbătă, 14 mai 2016

GÂNDURILE DIMINEȚII...


Dimineața, cu trena-i strălucitor de luminoasă cuprindea, în brațele-i de mătasă, zarea... Lumina pâlpâia blând în liniștea sfârșitului nopții și iarba, florile, frunzele - toate primeau în dar sărutarea de smarald a Dimineții, în picături de chihlimbar... Totul era proaspăt, totul era fraged, în revărsarea zorilor de zi, când Soarele, încă somnoros, retrăindu-și visul - minune de noapte, îi mulțumea Lunii și saluta ființele întregului Univers, fie ele cuvântătoare sau necuvântătoare... Zâmbea! Zâmbea la gândul că în curând norul își va da perdeaua de stropi la o parte și-l va lăsa singur în înaltul cerului! Aștepta, până una alta! Aștepta, revărsând speranță și bucurie... Aștepta... Hristos a înviat! O zi binecuvântată, cu sănătate și senin în suflet!

luni, 9 mai 2016



Murim,
puțin câte puțin,
în fiece zi,
cu cei de lângă noi,
care se duc  în nori...

La răsărit, în zori,
țâșnește-n irizări
de alb,
de soare și de stea,
amintirea...

Cupa de cristal
a vieții
se sparge-n clipele târzii,
în clipe diamantine,
în clipe cu irizări
de alb,
de soare și de stea... -

Amintirea...
       Duminică, două suflete au luat calea Cerului, calea cea fără de întoarcere. Două suflete le-a vrut Dumnezeu în Împărăția Sa, mai repede decât s-ar fi așteptat familia, cei apropiați, cunoscuții. Îi rog pe Bunul Dumnezeu și pe Măicuța Domnului să aibă grijă de sufletele robilor Lor, Nicolae și Elena. Elena... De fapt, bunica Elena. Așa am numit-o, de când am cunoscut-o, la doar câteva luni de la adormirea cu nădejdea Învierii și a vieții veșnice a bunicii mele Teodora / Tudorița Istocescu din Costești - Vâlcea. Bunica Elena a apărut în viața mea ca să-mi aline dorul după bunica, dragă, plecată fără a mai apuca să-i spun cât de mult o iubesc, plecată demult, la început de primăvară și de doruri negrăite încă... Dumnezeu mi-a dăruit-o pe bunica Elena pentru a-mi învălui sufletul cu speranță... De aceea am simțit-o pe bunica Elena atât de aproape sufletului meu... Și au trecut 19 ani, de atunci... Îmi erau dragi după-amiezile când, reînvățând să merg (mai întâi cu ajutorul cadrului, apoi cu ajutorul cârjelor), îi făceam vizite: în curtea casei parohiale, din apropierea bisericii, sub bolta viței-de-vie și în tril vesel de vrăbiuțe, de zâmbete, de pace, de soare... I-am promis că atunci când inima mea va fi plină de iubire, întâi voi veni la dumneaei, pentru binecuvântare. Acum... sper ca binecuvântarea să mi-o dea de sus, din colțișorul de Rai unde cred că a ajuns... Ea, bunica Elena, bunica mea dragă și scumpă de la Costești, tata, Ana, tanti Vetuța... A suferit mult bunica Elena, a suferit enorm, dar și-a dus suferința cu demnitate, era omul care nu se plângea, pentru că nu dorea să fie povară pentru cei apropiați, dar căruia îi părea rău de suferința altora. Era omul care iubea - sincer - copiii, care se bucura de bucuria lor frumoasă! Mi-a dăruit și mie bucurie și sfat bun, precum o adevărată bunică. A fost și va rămâne, pentru mine, bunica cea bună, bunica pe care orice nepot și-ar dori-o. Nu te voi uita, bunică Elena! Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău bun, pe care să-l așeze în Corturile Drepților! Dumnezeu să te odihnească în pace! Alexandra și Magdalena, Dumnezeu și Măicuța Domnului să vă întărească, pe toți! Condoleanțe, întregii familii!
        Miorel, Mihaela, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace pe tatăl și pe bunicul vostru! Sincere condoleanțe!

- nenea Nicu, de la Costești, soțul verișoarei mamei:
(de la stânga la dreapta privitorului: Miorel, Maria, tanti Mița, nenea Nicu, Mihăiță; și în spate se vede soțul verișoarei mele Mihaela)

Norul...


...S-a-nnegrit norul... Cum anume ”care nor?” !? Prietenul meu, norul din apropierea bisericii Sf. Spiridon Vechi, din apropierea Curții de Apel, de lângă râul Dâmbovița... Hei, hai! vi l-ați reamintit, nu? (http://flacaraarzand.blogspot.ro/2014/06/blog-post.html) Ei bine, da! L-am reîntâlnit în același loc al primei noastre întâlniri, parcă mai bosumflat de data aceasta, fără spirit ludic, pus pe ceartă, negru de supărare... Suferea și nu înceta să arate lucrul acesta. Suferea și dorința-i era de a cuprinde în mrejele-i sale toată răutatea și tristețea pământului, pe care s-o clătească în picăturile curăției. Oare o fi reușit?





Cerul, la apus... După ploaie...