Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

joi, 1 decembrie 2016

SFÂNTUL IERARH ANDREI ȘAGUNA (1808 – 1873) ȘI ”TELEGRAFUL ROMÂN”

SFÂNTUL IERARH ANDREI ȘAGUNA (1808 - 1873) ȘI ”TELEFGRAFUL ROMÂN”

- lucrare de seminar pentru cursul ISTORIA PRESEI BISERICEȘTI DIN ROMÂNIA -

Masterandă Nicoleta ENCULESCU, anul I, an universitar 2013-2014, Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” București


"Ziarul nostru a făcut totdeauna, de la întemeere până astăzi, şi va face şi în viitor politică de apropiere, de înţelegere, de aplanare a divergenţelor [...] Întemeetorul ziarului nostru, Marele Şaguna, ne-a îndemnat şi ne-a impus să facem politica aceasta, singură corespunzătoare puterilor noastre".
În privința menirii ziarului, Onisifor Ghibu scria, la începutul secolului al XIX-lea, așa: ”...preoții cu puțină învățătură trebuiau luminați pentru întregul câmp al datoriilor lor sub dubla înfățișare: religioasă și națională; ei trebuiau să fie tot așa de buni și ca Români, și ca ortodocși, să lupte tot așa de hotărât și pentru viața românească, ca și pentru cea ortodoxă. (...) Aceasta trebuia să se facă între altele și prin ”Telegraful Român” .”

I. VIAȚA ȘI ACTIVITATEA SFÂNTULUI IERARH ANDREI ȘAGUNA PÂNĂ LA ALEGEREA SA ÎNTRU EPISCOP

• S-a născut la 20 decembrie 1808, la Mișcolț, în familia negustorului de origine macedoromână Naum Șaguna. A fost elev eminent la Școala greco-valahă și la Gimnaziul din Mișcolț, apoi la Gimnaziul Superior al călugărilor piariști din Pesta.
• Între 1826-1829, a făcut studii de filosofie și drept, la Universitatea din Pesta, urmând ca la vârsta de 21 de ani să-și îndrepte pașii spre Vârșeț, cu scopul de a urma studii de teologie ortodoxă. După terminarea studiilor, a ajuns profesor la seminar și secretar al Consistoriului de la Carloviț, unde păstorea Mitropolitul Ștefan Stratimirovici (1790-1837).
• La 1 noiembrie 1833, la 25 de ani, a fost tuns în monahism, sub numele de Andrei și, foarte curând, hirotonit ieromonah, apoi protosinghel (în 1838) și arhimandrit (în 1842).
• În 1842, era profesor la secția română a Seminarului din Vârșeț, precum și asesor al Consorțiului de acolo, dar și egumenul Mănăstirii Hopovo.
• În 1845, a fost numit egumentul Mănăstirii Covil din Serbia.
• Cu toate că a trăit atâția ani între sârbi, nu și-a uitat sentimentele românești, lucrând pentru poporul său. De pildă, acum a prelucrat ”Gramatica valachică”, după ”Gramatica daco-romană” a lui Ioan Alexi, rămasă în manuscris.
• Din 1846, tânărul arhimandrit Andrei și-a început activitatea în mijlocul românilor transilvăneni, fiind numit vicar general al Eparhiei Sibiului la 15/27 iunie. În răstimp de un an și jumătate, cât a cârmuit eparhia sa ca vicar, s-a străduit să pună oarecare rânduială în viața bisericească, ridicând, de pildă, cursurile Seminarului de la 6 luni la 1 an și trimițând tot felul de dispoziții protopopilor și preoților, prin care îi îndruma să ducă o viață vrednică de situația lor de păstori de suflete.
• În urma demersului vicarului Șaguna, Curtea din Viena a admis să se facă alegerea unui nou episcop, potrivit vechiului obicei, de către protopopii eparhiei. După alegeri, din cei trei candidați, Curtea din Viena l-a recunoscut ca episcop pe Andrei Șaguna, la 24 ianuarie / 3 februarie 1848.

II. VIAȚA ȘI ACTIVITATEA DE DUPĂ ALEGEREA CA EPISCOP

• Între anii 1849-1851, a publicat trei broșuri, prin care căuta să convingă cercurile conducătoare de existența Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania până la 1701 și de nevoia reînființării ei.
• La 12 martie 1850, a deschis la Sibiu lucrările primului Sinod al eparhiei sale, la care au luat parte 24 de preoți și 20 de mireni, între care și Avram Iancu. Sinodul a adresat un memoriu Curții din Viena, prin care cerea restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei, desființată în 1701, precum și convocarea unui Sinod (Sobor), format din preoți și mireni, care să se ocupe de organizarea ei. În anii următori, Șaguna a adresat alte numeroase memorii Curții din Viena și mitropolitului sârb Iosif Raiacici, prin care cerea desfacerea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania de sub jurisdicția Mitropoliei sârbești din Carloviț (sub care ajunsese din 1786) și reînființarea Mitropoliei proprii pentru românii ortodocși. Abia la 27 septembrie 1860, Curtea din Viena a dat un răspuns la nenumăratele sale intervenții la problema Mitropoliei.
• În 24-26 octombrie 1860, a convocat un al doilea Sinod al eparhiei sale la Sibiu, care a întocmit noi memorii, cu exprimarea acelorași doleanțe ale credincioșilor ortodocși transilvăneni. Pentru că Șaguna intenționa să creeze o singură Mitropolie pentru toți românii ortodocși din Imperiul Austriac, Sinodul a adresat o scrisoare și episcopului Eugenie Hacman al Bucovinei, cerând să-și dea adeziunea la planul lui Șaguna. S-a izbit însă de împotrivirea acestuia, care urmărea să ajungă el însuși mitropolit – ceea ce s-a și întâmplat în 1873 -, deși marea majoritate a clerului și credincioșilor bucovineni sprijinea planul lui Andrei Șaguna.
• Între 22-28 martie 1864, s-a ținut un nou Sinod la Sibiu, care a luat în dezbatere un proiect de regulament de organizare al eparhiei, în 174 de paragrafe, întocmit de Șaguna.
• În toamna anului 1864, Patriarhul Samuil Masirevici și-a dat asentimentul la despărțirea ierarhică a Bisericii românești de cea sârbească, iar la 12/24 decembrie 1864, printr-un autograf imperial, se încuviința reînființarea vechii Mitropolii Ortodoxe Române a Transilvaniei și numirea lui Andrei Șaguna ca arhiepiscop și mitropolit.

III. ACTIVITATEA CA MITROPOLIT A SFÂNTULUI ANDREI ȘAGUNA

• Andrei Șaguna a făcut din Biserică nu numai un lăcaș de închinare, ci și de apărare națională (împotriva încercărilor de maghiarizare), adunându-i în jurul ei pe toți credincioșii și dându-i rolul de conducătoare a poporului. Iar preoții și învățătorii școlilor confesionale, aleși din popor, au devenit și mai strâns legați sufletește de el.
• Mitropolitul Andrei Șaguna a dus o muncă neobosită și pentru ridicarea poporului român prin cultură, mai ales prin școlile elementare confesionale (poporale), care erau sub conducerea nemijlocită a Bisericii, învățătorii fiind absolvenți ai Institutului Pedagogic din Sibiu, condus de Biserică. Încă de la primul Sinod eparhial din 1850, s-a hotărât ca preoții parohi să funcționeze ca directori școlari, protopopii ca inspectori școlari, episcopul fiind ”inspectorul suprem” al școlilor poporale din întreaga eparhie.
• A înființat în 1850 Gimnaziul din Brașov, în 1868 Gimnaziul din Brad, în 1869 Școala Reală-Comercială din Brașov, Liceul din Brașov. Acestuia din urmă i-a arătat o grijă permanentă, asistând an de an la examene, ajutând profesorii, cumpărând din banii săi o casă pentru director etc.. S-a îngrijit de soarta elevilor lipsiți de mijloace, dându-le posibilitatea să-și continue studiile, prin acordarea de ajutoare bănești, fie din veniturile sale proprii, fie din fundațiile anume întemeiate în acest scop.
• Aceeași grijă statornică a arătat-o și cursurilor de teologie și pedagogie de la Sibiu, în vederea ridicării nivelului cultural al preoților și învățătorilor ortodocși. În anul 1850, s-a hotărât crearea unui Institut Teologic-Pedagogic, urmând ca absolvenții de teologie să funcționeze și ca învățători înainte de hirotonie, lucru ce s-a respectat în toată Biserica Ortodoxă din Transilvania, până în 1918. În 1853, a înființat o secție separată de pedagogie, care a ajuns, cu timpul, până la 4 ani de studiu, fiind admiși doar absolvenții gimnaziului inferior. În 1852, cursurile de teologie s-au ridicat la 2 ani de studii, iar în 1861 – la 3 ani, așa cum au rămas până în 1921.
• Mitropolitul Andrei s-a îngrijit și de formarea unor cadre didactice corespunzătoare pentru Școala Teologică-Pedagogică din Sibiu. Aproape an de an trimitea pe cel mai bun absolvent de Teologie la una dintre universitățile apusene, ca să-l pregătească pentru munca didactică de la Institut: Grigorie Pantazi (1849-1854), Nicolae Popescu (1856-1870), Ioan Popescu (1861-1892), Zaharia Boiu (1851-1870) și alții.

IV. OPERA LITERAR-TEOLOGICĂ A SFÂNTULUI IERARH ANDREI ȘAGUNA

• Pentru studenții secțiunii teologice, dar și pentru preoți, Șagun a scris câteva manuale didactice: ”Elementele dreptului canonic” (1854), ”Cunoștințe folositoare despre treburile căsătoriilor”, ”Compendiu de Drept canonic” (1868), ”Istoria Bisericii Ortodoxe Răsăritene universale de la întemeierea ei până în zilele noastre” (2 volume, 1860), ”Manual de studiu pastoral” (1872) etc., a retipărit câteva manuale didactice revizuite de el însuși, cum a fost ”Teologia Dogmatică”, prelucrată după manuscrisul arhimandritului Ioan Raici (1854), ”Manual de Teologie Morală” (1855), ”Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă” (1855), ”Teologia pastorală” (1857), ”Tâlcuirile Evangheliilor în duminicile Învierii și ale sărbătorilor” (1857), ”Chiriacodromionul” lui Nichifor Theotochi etc..
• O realizare deosebită a sa a fost și tipărirea ”Bibliei cu ilustrații”, între 1856-1858, prima de acest gen la noi.
• Toată agoniseala vieții sale, de aproape 600 de mii de coroane, a lăsat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului, ”spre scopuri bisericești, școlare și filantropice”.

V. ZIARUL ”TELEGRAFUL ROMÂN”

A. DEMERSURILE PENTRU ÎNFIINȚAREA ZIARULUI

• Periodicul sibian se înscrie ca cea mai veche publicaţie cu apariţie neîntreruptă, din Transilvania. Gândul întemeierii unui ziar l-a însufleţit pe mitropolitul Andrei Șaguna chiar de la venirea sa ca vicar la Sibiu, în 1846. Fiind nu doar un conducător bisericesc, ci şi un reprezentant naţional al românilor ortodocşi din Transilvania, în faţa autorităţilor politice, el şi-a dat seama de importanţa pe care poate să o aibă în luminarea poporului şi apărarea drepturilor naţionale şi cetăţeneşti, un organ de presă şi, ca atare, şi-a căutat de îndată sprijinitori în rândurile intelectualilor români, pentru înfăptuirea dezideratului ce şi-l propusese, îndreptând spre ei un apel stăruitor, amintește Pr.prof.Mircea Păcurariu în articolul ” ”Telegraful român” la 125 de ani de la apariție”, în revista ”Biserica Ortodoxă Română”, anul XCVI (1978), nr.3-4, p.252. Desigur că apelul său n-a rămas fără ecou, dar împrejurările nu i-au fost atunci tocmai favorabile pentru a-şi vedea planul concretizat. Şaguna nu era însă omul care să renunţe cu uşurinţă la o idee despre care avea convingerea că este justificată. Aşa se face că în primăvara lui 1850, pe când era deja episcop (din 1848), el va milita cu şi mai multă stăruinţă pentru publicarea unui ziar în limba română şi germană, de această dată la Viena, unde credea că pot fi evitate obstrucţionările pe care autorităţile locale le cauzau gazetelor provinciale româneşti şi pentru a asigura o arie mai largă de cunoaştere a dezideratelor româneşti. Despre această nouă iniţiativă a lui Şaguna avem informaţii dintr-o scrisoare pe care Aron Florian, istoric român, profesor şi viitor redactor (primul redactor) la ”Telegraful Român” i-a adresat-o, în 18/30 martie 1850, lui Ioan Maiorescu, profesor şi el, şi publicist român transilvănean, fost agent diplomatic al guvernului revoluţionar de la Bucureşti, pe lângă Dieta germană de la Frankfurt pe Main. Acum, când îi scria Aaron Florian, Maiorescu se afla la Viena. Scopul scrisorii a fost nu doar informativ, ci şi de solicitare de sprijin pentru demersul ierarhului sibian. Scrisoarea se şi încheie în aceşti termeni: „Episcopul îmi zice ca să scriu despre acest obiect, ca să vă gândiţi la el”. Cum nici acest demers n-a reuşit, în 30 octombrie 1852 Şaguna a înaintat o nouă petiţie către guvernatorul Transilvaniei, Carol de Schwarzenberg, şi alta către „supremul oficiu poliţienesc”, prin care cerea ceea ce mai ceruse în repetate rânduri, anume să i se aprobe tipărirea, în tipografia proprie de această dată, a unui ziar, care să reprezinte prioritar interesele românilor ortodocşi transilvăneni, vitregiţi de soartă şi ignoraţi din toate părţile, deşi erau majoritari în Transilvania. „A sosit vremea, scria el în petiţia adresată guvernatorului, ca poporul să fie lămurit asupra adevăratelor sale interese şi trebuinţe şi să i se dea o cultură potrivită cu cerinţele vremii”. În 15 decembrie 1852, Şaguna primi, în sfârşit, răspuns favorabil din partea guvernatorului Schwarzenberg. La numai cinci zile după aceea, el încheia un contract cu Aron Florian, căruia îi încredinţa sarcina de „redactor respunzătoriu”.

B. CONȚINUTUL ZIARULUI

• Împreună cu Aron Florian, Șaguna a alcătuit şi o „Prenumeraţiune la Telegraful Român, gazetă politică, industrială, comercială şi literară”. Este vorba de o încunoştiinţare a opiniei publice despre iminenta apariţie a unui ziar şi, totodată, de un apel stăruitor la susţinere prin abonamente. Obligatoriu, „prenumeraţiunea” trebuia să fie însoţită şi de un program editorial de perspectivă, care a fost făcut public, odată cu „prenumeraţiunea” chiar în acele zile. „Prenumeraţiunea” va apărea şi în „Telegraful Român”, însă abia în nr. 74 din 1887, odată cu necrologul lui Aron Florian, „redactorul respunzătoriu”. Iată ce deziderate, cu adevărat hotărâtoare pentru destinul românilor transilvăneni, erau formulate în amintita „Prenumeraţiune”, respectiv în programul ataşat: „Tendinţa acestei gazete va fi: a împărtăşi poporului român din politică, industrie, comerciu şi literatură, idei şi cunoştinţe practice, potrivite cu timpul şi măsurate trebuinţelor lui; a-l învăţa ca să-şi cunoască poziţiunea şi drepturile în stat; a-l lumina asupra intereselor care taie în viaţa privată şi publică a lui, şi a-i mişca activitatea puterilor fizice şi morale; a da direcţiune spiritului lui cătră tot ce contribuie la înaintarea şi dezvoltarea sa, şi a-l convinge că numai prin îmbunătăţirea stării sale materiale şi morale poate ajunge la cultură şi fericire”.
• ”Telegraful Român” a fost conceput , prin urmare, ca ziar de informații religioase, sociale, politice și culturale, mai întâi bisăptămânal (3 ianuarie 1853 – 30 decembrie 1857; 4 ianuarie 1862 – 30 decembrie 1872), apoi săptămânal (2 ianuarie 1858 – 30 decembrie 1861) și bilunar (4 ianuarie 1873 – 15 ianuarie 1989).
• După 1884, ”Telegraful Român” a devenit un ziar de știri administrative și eclesiastice.

C. FORMA PRIMULUI NUMĂR A ZIARULUI ”TELEGRAFUL ROMÂN”

• Titlul ziarului a fost scris, de la început, cu caractere latine. În schimb, articolele au fost tipărite în chirilică, până în 1863, când grafica chirilică a fost înlocuită cu cea latină (unele materiale – precizează Părintele Profesor Dr. Mircea Păcurariu în volumul al III-lea al ”Istoriei Bisericii Ortodoxe Române”, pag.275 – apăruseră cu aceste litere încă din 1859), folosindu-se ortografia fonetică, fapt pentru care a fost apreciat de foarte mulți români, printre care și Mihai Eminescu, care îl considera – după cum amintește și Părintele profesor Dr. Nicolae Dascălu în opera sa citată – ca fiind cea mai modernă publicație de peste Carpați, ce a îndeplinit un rol important în viața culturală a românilor ardeleni de până la Marea Unire din 1918. Dimensiunile iniţiale ale ziarului au fost de 40 x 25 cm, pentru ca mai apoi să ajungă la dimensiuni de 50 x 35 cm. Aşa s-au păstrat până prin anii optzeci ai secolului al XX-lea, când dimensiunile ziarului au fost de 42 x 30 cm, cum sunt şi astăzi. De timpuriu, au început să apară în pagină şi ilustraţiile, întâi însoțind reclamele comerciale, iar mai apoi şi celelalte articole (culturale şi religioase), unde s-au utilizat clişee cu portrete, monumente, dar mai ales iconografie. Prin anii optzeci ai secolului al XX-lea, s-a recurs şi la ilustrarea iconografică în culori.
• Materialele erau aşezate în pagină pe două coloane. În caseta care includea titlul, se preciza că ziarul avea să apară de două ori pe săptămână: miercurea şi sâmbăta.
• Primul număr reda „Depeşe (ştiri) telegrafice” din „Transilvania, Monarhia Austriacă, Franţia, Ţeara Românească, Turcia, Anglia şi America”. Începând cu numerele următoare s-au adăugat ştiri şi din alte provincii româneşti sau ţări, precum: Moldova, Bucovina, Banatul Temeşian, Rusia, Serbia, Grecia, Ungaria, Prusia, Germania, Elveţia, Italia, Lombardia, Belgia, Muntenegru, Boemia şi chiar China şi India. Conţinutul ştirilor era de natură politică, militară, economică, administrativă, comercială, culturală şi religioasă. De exemplu, sunt prezentate legi, decrete guvernamentale, dispoziţii privind ordinea şi administraţia publică; din domeniul industriei şi comerţului, sunt popularizate invenţiile tehnice, care în foarte multe ţări din Europa şi America începuseră să ia un remarcabil avânt. Sunt mai mult decât sugestive titluri ca acestea: „Despre zborul ce l-au luat ocupaţiunile româneşti în veacul acesta” , „Aeronautica sau corăbierea în aer”, „Meseriile şi folosul lor”, „Românii din Transilvania şi meseriile”, „O scurtă istorie asupra comerţului”; nu lipsesc ştirile care reflectă preocupări din domeniul agriculturii: „Despre agricultură sau economia de câmp”, „Societăţile agricole”, „Aşezămintele sau instituţiile agronomice”, ”Via şi vinul”, „Despre însemnătatea şi folosul pădurilor”, „Despre apărarea pădurilor”; din sfera literaturii, artei, ştiinţei şi culturii, au fost abordate teme culturale, evenimente artistice şi ştiinţifice, s-au tipărit recenzii la cărţi şi s-au publicat poezii şi proze ale celor mai cunoscuţi oameni de litere români şi străini ai vremii: „O privire asupra sistemei solare”, „O privire asupra propăşirii culturii, ştiinţelor şi îndeosebi a filosofiei”, „Românul şi poezia lui”, „Poezia populară”, „Românul în privinţa muzicei”, „Românul în privinţa picturei (zugrăvirei)”, „Artile sau măiestriele cele frumoase”. Şcoala românească şi educaţia tinerilor vor constitui o preocupare aflată mereu în atenţie. Astfel, întâlnim titluri ca: „Educaţia copiilor”, „Tinerimea noastră şi şcoalele publice”, „Educaţia femeilor”, „Cum se poate stăvili prin şcoală degradaţia timpurie a tineretului”, „Ceva despre şcoală”, „Despre viaţa şcolii”, „Iubirea învăţătorului către învăţăceii săi”. Limba română şi naţionalitatea vor constitui preocupări mereu reluate în paginile ”Telegrafului Român”. În ceea ce privește preocupările de natură spirituală, teologică, religioasă, la început, acestea nu erau tot atât de frecvent abordate precum cele de natură politică, economică şi culturală.

D. TITLUL ZIARULUI

• Prin substantivul „Telegraf”, s-a căutat o integrare în tradiţia comună centrului şi vestului european, unde în ţări precum Germania, Franţa, Italia și Anglia apăreau gazete cu acest nume de „Telegraf”, ceea ce sugerează izbânda tehnică a transmiterii rapide şi de la distanţă a ştirilor. Spre a deosebi foaia românească de altele, i s-a adăugat substantivului „Telegraf” adjectivul „român”. Cu această titulatură, de ”Telegraful Român”, va apărea până în ziua de astăzi.

E. ASPECTUL MATERIALELOR PUBLICATE ÎN PERIOADA ȘAGUNIANĂ

• Materialele publicate sunt, în general, nesemnate, ceea ce reflectă munca asiduă şi aproape exclusivă a redactorilor, menţionaţi nominal doar sub linia ce încheie ultima pagină a ziarului. Dar este mai presus de orice îndoială că peste tot ce s-a publicat în cele două decenii de început ale foii de la Sibiu patronează mintea clarvăzătoare şi viziunea autoritativă a mitropolitului Şaguna. Că astfel stau lucrurile, se vede şi din faptul că între condiţiile puse redactorului Aron Florian, prin contractul încheiat cu acesta la 8 decembrie 1852, se află şi una formulată astfel: „Din fiecare număr al jurnalului îmi va împărtăşi Domnul Redactor câte un exemplar, cel puţin cu o oră înainte de tipărire, spre vedere şi aprobare, iar articolii cei mai momentoşi mi-i va comunica cu mult mai înainte, înţelegându-se de la sine că dacă din anumite motive vreun număr nu va dobândi aprobarea mea, acela nu se va publica”. De foarte multe ori, Şaguna însuşi a luat condeiul de gazetar, scriind articole „de orientare dintre cele mai temeinice, din câte s-au publicat în ziaristica noastră din acele decenii”, cum le apreciază profesorul Ioan Lupaş în ”Mitropolitul Andrei Șaguna. Monografie istorică”. Şaguna a fost personalitatea care a patronat, a condus şi a îngrijit cu dragoste, cum numai un vizionar ca el putea să le aibă, destinul acestui ziar. „El a fost - cum afirma acelaşi Ioan Lupaş - autorul moral al celor mai însemnate articole de direcţie politică”, decisive pentru formarea conştiinţei naţionale. Ca om „cu vederi absolut moderne, Şaguna ştia că „Telegraful Român” putea şi trebuia să devină un factor politic şi cultural hotărâtor, în luptele ce-l aşteptau, un factor prin care să poată stăpâni, într-o măsură însemnată, puterea misterioasă a opiniei publice româneşti, tocmai atunci în formare, şi să exercite asupra mulţimii o influenţă cu mult mai largă şi mai puternică de cum o are, de pildă, „cerculariul” oficial sau predica de la amvon, care, ambele, prin însăşi firea lor, trebuiau să se mărginească la un cerc restrâns de probleme, dintre care, mai ales cele politice, nici nu cutează să le atingă”.

F. REDACTORI AI ZIARULUI ”TELEGRAFUL ROMÂN”

• Bănățeanul Pavel Vasici, medic și scriitor, a redactat foaia şaguniană începând cu nr. 9, din 31 ianuarie 1853, şi până la nr. 33, din 28 aprilie 1856. Nota pe care o va imprima „Telegrafului” va fi aceea a unui organ de presă cu aplecare spre popularizarea cunoştinţelor din economie, comerţ, ştiinţele naturii, artă, pedagogie, medicină şi literatură. Aşa cum făcuse şi Aaron Florian, tot astfel şi Pavel Vasici şi-a conjugat munca redacţională cu Şaguna, publicând amândoi articole politice inspirate din ştiri preluate din ziare străine.
• După Pavel Vasici, au urmat doi redactori care au activat un timp foarte scurt, motiv pentru care sunt socotiţi redactori interimari. Aceştia au Ioan Bădilă şi Visarion Roman. Primul, Ioan Bădilă, a fost profesor la secţia pedagogică a Institutului Teologic din Sibiu. El a îndeplinit funcţia de redactor doar câteva luni, între 1856-1857. Cel de-al doilea, Visarion Roman, a funcţionat şi el ca profesor suplinitor, timp de un an, la Institutul Teologic din Sibiu, apoi ca învăţător, timp de doi ani, în Răşinari. Activitatea sa de redactor s-a desfăşurat între 18 decembrie 1857 şi iunie 1858. Sub semnătura sa au apărut câteva articole cu caracter pedagogic.
• După Visarion Roman urmează un şir de şapte redactori: Ioan Raţiu, paroh în Alba Iulia, care a redactat ziarul între 11 iunie 1858 şi 29 noiembrie 1862; a funcţionat concomitent şi ca profesor la secţia pedagogică a Institutului Teologic. După încheierea misiunii sale la Sibiu, Ioan Raţiu a ajuns protopop al Tractului Haţeg. Sibiul i-a păstrat vie memoria, dovadă faptul că una dintre străzile centrale îi poartă numele. I-a urmat în funcţie o altă remarcabilă personalitate locală: Zaharia Boiu, profesor la Institutul Teologic-Pedagogic şi vestit orator bisericesc, care a redactat ziarul între 1 ianuarie 1863 şi 26 octombrie 1865.
• Profesorul Nicolae Cristea a fost desemnat de către mitropolitul Şaguna, în octombrie 1865, ca redactor responsabil al ziarului ”Telegraful Român”. Timp de 18 ani acesta va onora, cu multă vrednicie, însemnata misiune ce îi fusese încredințată (până în 1883, când a fost înlăturat de la redacție pentru un articol scris împotriva primului ministru de atunci, Tisza Kálmán)). Răstimpul în care el a activat ca redactor a fost apreciat ca „o perioadă de glorie în istoria presei româneşti din Transilvania” şi, implicit, din istoria ”Telegrafului Român”. Şaguna însuşi s-a arătat foarte satisfăcut de prestaţia noului redactor, motiv pentru care a întocmit un înscris testamentar ca Nicolae Cristea să rămână în funcţie „cât îi va plăcea lui”, amintea, în numărul din 4/17 ianuarie 1903 al ”Telegrafului Român”, în articolul ”Din trecutul ziarului nostru”, Teodor V. Păcățian. Nicolae Cristea şi-a continuat activitatea redacţională şi sub păstorirea succesorului lui Andrei Şaguna, care a fost mitropolitul Miron Romanul, ales în 21 noiembrie 1874.
• Matei Voileanu
• Remus (Eusbiu) Roșca
• Nicolae Ivan, viitorul episcop
• Silvestru Moldovan
• Ilie (Miron) Cristea (viitorul Patriarh) – 1898 - 1900
• Teodor Păcățian (1901-1917) etc..
La redacţia „Telegrafului Român” s-au perindat rând pe rând, începând cu luna mai a anului 1945, mai mulţi redactori, aproape toţi provenind din rândurile profesorilor de Teologie. Aceştia au fost:
- Diacon Profesor Dr. Emilian Vasilescu (aprilie-decembrie 1948);
- Arhim. Prof. Dr. Nicolae Mladin (decembrie 1948 – iunie 1967).
- Arhid. Gheorghe Papuc, consilier cultural (1967-1978).
- Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan (1978 – până azi).

G. . ”TELEGRAFUL ROMÂN” DE DUPĂ TRECEREA LA CELE VEȘNICE A VREDNICULUI DE POMENIRE MITROPLOIT ANDREI ȘAGUNA

• Și după Şaguna, copilul său de suflet, „Telegraful Român”, a continuat să se menţină în existenţă. Unul dintre redactorii de mai târziu, care a fost marele teolog, dascăl şi academician, preot Dumitru Stăniloae, găsea o explicaţie acestei îndelungate dăinuiri, şi anume faptul că „Ziarul a rămas tot timpul în slujba scopului fixat de ctitor”, iar acest scop a fost susţinerea intereselor naţionale şi bisericeşti ale românilor transilvăneni. Aşa a voit să fie şi aşa a orientat mitropolitul Şaguna ziarul pe care l-a întemeiat: „ca ziar naţional-bisericesc”. Lupta susţinută pentru drepturile politice ale poporului român, pentru aspiraţiile sale spre libertate şi independenţă, pentru cultivarea limbii lui, grăite de românii de pretutindeni, pentru păstrarea nealterată a credinţei ortodoxe, această luptă a constituit temeiul dăinuirii în timp a ”Telegrafului Român”.

H. ”TELEGRAFUL ROMÂN” ÎN PERIOADA COMUNISMULUI ȘI DUPĂ 1989

• În cei peste 150 de ani de existenţă neîntreruptă a ”Telegrafului Român”, munca redacţională a fost îndeplinită de 23 de personalităţi. Dintre acestea, 3 au activat în câte două perioade diferite. Din totalul de 23 de rectori, 13 au fost profesori la Facultatea de Teologie din Sibiu. De asemenea, 7 redactori au ajuns membri ai Academiei Române. Cât priveşte coordonatorii comitetelor redacţionale, aceştia au fost în exclusivitate Mitropoliţii Ardealului, care au vegheat la păstrarea pe linia scopului pentru care a fost întemeiat ziarul în urmă cu un secol şi jumătate. Difuzarea sa s-a făcut mai ales prin abonamente. În vremurile de restrişte, şi acestea au fost limitate de către autoritatea politică.
• Pe bună dreptate, ”Telegraful Român”, a fost numit ”amvon de propovăduire a dreptei credinţe”, ”for călăuzitor al vieţii creştine”, ”tribună de la care s-au apărat drepturile naţionale şi religioase ale românilor”, ”punte sufletească între români”, ”inimă caldă ce a bătut mereu pentru cei mulţi şi încovoiaţi de greutăţile vieţii”, ”factor de luptă pentru unitatea naţională, politică şi religioasă a românilor”. Cu fiecare număr ce a văzut lumina tiparului, mitropolitul Andrei Şaguna a fost mereu prezent în mintea şi inima cititorilor publicaţiei pe care el a ctitorit-o. Înscrierea numelui său pe frontispiciul ziarului, foarte târziu, e adevărat, adică începând cu nr. 21-22 din 1 iunie 1990, constituie o incontestabilă confirmare a prestigiului de care s-a bucurat şi se va bucura acest nume, în Transilvania şi peste tot unde îl poartă în lume acest fidel mesager al său, care este ”Telegraful Român”- scria Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan în ”Istoricul” acestei ”publicații bisericești a Arhiepiscopiei Sibiului.

VI. C O N C L U Z I I

Lucrarea SFÂNTUL IERARH ANDREI ȘAGUNA (1808 – 1873) ȘI ”TELEGRAFUL ROMÂN” pune în lumină, pe de o parte, personalitatea Mitropolitului Andrei Șaguna și sentimentele sale pe care le nutrea față de românii transilvăneni, cu care se identifica și în mijlocul cărora a trăit din 17/27 iunie 1846, când a fost numit vicar general al Eparhiei Sibiului.
De asemenea, se prezintă activitatea pe care Sfântul Ierarh a desfășurat-o, punând în bună orânduială viața bisericească, culturală și educațională din Eparhia păstorită de el.
Andrei Șaguna a căutat și a convins cercurile conducătoare de existența Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania de până la 1701 și a militat pentru reînființarea sa, astfel încât, în toamna anului 1864, Patriarhul Samuil Masirevici și-a dat acordul pentru despărțirea ierarhică a Bisericii românești de cea sârbească, iar printr-un decret imperial, la 12/24 decembrie același an, s-a încuviințat reînființarea vechii Mitropolii Ortodoxe Române a Transilvaniei, Andrei Șaguna fiind numit Arhiepiscop și mai apoi Mitropolit al acesteia.
Se prezintă, în continuare, activitatea de Mitropolit a lui Andrei Șaguna, care a făcut din Biserică nu numai un lăcaș de închinare, ci și de apărare națională, împotriva încercărilor de maghiarizare, aducându-i în jurul ei pe toți credincioșii și dându-i acesteia rolul de conducătoare a poporului. S-a preocupat de învățământ, în general, restructurându-l în sens bun, așezându-l pe o direcție bună, dar și de ridicarea poporului român prin cultură, iar în mod special de cursurile de teologie și de pedagogie de la Sibiu. Aproape an de an trimitea pe cel mai bun absolvent de Teologie la una dintre Universitățile apusene, ca să-l pregătească pentru munca didactică de la Școala Teologică-Pedagogică.
Pentru studenții de la Teologie, dar și pentru preoți, Andrei Șaguna a scris și a retipărit câteva manuale didactice, între 1856 și 1858 apărând chiar ”Biblia cu ilustrații” – prima lucrare de acest gen la noi.
Toată agoniseala vieții sale, de aproape 600 de mii de coroane, a lăsat-o, prin testament, Arhiepiscopiei Sibiului, ”spre scopuri bisericești, școlare și filantropice”.
Pe de altă parte, se prezintă ziarul ”Telegraful Român”, de la demersurile pentru înființarea lui, demersuri realizate de Mitropolitul Andrei Șaguna și de primul redactor al său – Aron Florian, istoric și profesor român.
Periodicul sibian se înscrie ca cea mai veche publicație cu apariție neîntreruptă, din Transilvania.
Împreună cu Aron Florian, Șaguna a alcătuit și o ”Prenumerațiune la Telegraful Român, gazetă politică, industrială, comercială și literară”. Este vorba despre o înștiințare a opiniei publice în legătură cu iminenta apariție a unui ziar și, totodată, de un apel stăruitor la susținere prin abonamente: ”Tendința acestei gazete va fi: a împărtăși poporului român din politică, industrie, comerciu și literatură, idei și cunoștințe practice (...); a-l învăța ca să-și cunoască pozițiunea și drepturile în stat; a-l lumina asupra intereselor care taie în viața privată și publică a lui, și a-i mișca activitatea puterilor fizice și morale; a da direcțiune spiritului lui cătră tot ce contribuie la înaintarea și dezvoltarea sa, și a-l convinge că numai prin îmbunătățirea stării sale materiale și morale poate ajunge la cultură și fericire”. Prin urmare, ”Telegraful Român” a fost conceput ca un ziar de informații religioase, sociale, politice și culturale. El a avut, la început, o apariție bisăptămânală, apoi săptămânală și bilunară.
După anul 1884, a devenit un ziar de știri administrative și eclesiastice.
Titlul ziarului a fost scris, de la început, cu caractere latine, din 1863 grafia chirilică fiind înlocuită, în totalitate, cu cea latină, folosindu-se ortografia fonetică, ceea ce a dus la aprecierea periodicului, de către foarte mulți români, printre care și Mihai Eminescu, ca fiind cea mai modernă publicație de peste Carpați.
Dimensiunile inițiale ale ziarului au fost de 40 x 25 cm, pentru ca mai apoi să ajungă la dimensiuni de 50 x 35 cm și – în final – de 42 x 30 cm..
Încă de timpuriu, au început să apară în pagină și ilustrațiile, prin anii optzeci ai secolului al XX-lea chiar recurgându-se și la ilustrarea iconografică în culori.
Titlul ziarului: prin substantivul ”Telegraf”, s-a căutat o integrare în tradiția comună centrului și vestului european, unde apăreau gazete cu denumirea aceasta în numeroase țări, ceea ce sugera izbânda tehnică a transmiterii rapide și de la distanță a știrilor. Adjectivul ”Român” a fost adăugat cu scopul de a deosebi foaia românească de celelalte.
O caracteristică a ”Telegrafului Român” a fost aceea că materialele publicate în perioada șaguniană sunt, în general, nesemnate, ceea ce reflectă munca asiduă și aproape exclusivă a redactorilor, menționați nominal doar sub linia ce încheia ultima pagină a ziarului.
De foarte multe ori, a scris însuși Șaguna articole ”de orientare dintre cele mai temeinice”.
Redactorii ziarului ”Telegraful Român” au fost numeroși: bănățeanul Pavel Vasici, medic și scriitor (1853 – 1856), Ioan Bădilă, Visarion Roman, Ioan Rațiu – paroh în Alba-Iulia (1858 – 1862), profesorul Nicolae Cristea (1865 – 1883), Matei Voileanu, Remus (Eusebiu) Roșca, Nicolae Ivan – viitorul episcop, Silvestru Moldovan, Ilie (Miron) Cristea – viitorul Patriarh (1898 – 1900), Teodor Păcățian (1901 – 1917), Părintele profesor Dr. Dumitru Stăniloae (1 ianuarie 1934 – 1945), diaconul profesor Dr. Emilian Vasilescu (aprilie – decembrie 1948), Arhimandritul profesor Dr. Nicolae Mladin (1948 – 1967), Arhidiaconul Gheorghe Papuc – consilier cultural (1967 – 1978), Părintele profesor Dr. Dumitru Abrudan (1978 – până în zilele noastre) etc..
Temeiul dăinuirii în timp a ”Telegrafului Român” l-a constituit aspirația spre libertate și independență, pentru cultivarea limbii vorbite de românii de pretutindeni, pentru păstrarea nealterată a credinței ortodoxe. De aceea, pe bună dreptate, ”Telegraful Român” a fost numit ”amvon de propovăduire a dreptei credințe”, ”for călăuzitor al vieții creștine”, ”tribună de la care s-au apărat drepturile naționale și religioase ale românilor”, ”punte sufletească între români”, ”inimă caldă ce a bătut mereu pentru cei mulți și încovoiați de greutățile vieții”, ”factor de luptă pentru unitatea națională, politică și religioasă a românilor”.

VII. BIBLIOGRAFIE

1. Pr.prof. Mircea Păcurariu – ” ”Telegraful Român” la 125 de ani de la apariție”, în BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, ANUL XCVI (1978), nr.3-4, p.252
2. Dr. Ioan Lupaș - ”Mitropolitul Andrei Șaguna. Monografie istorică”, Sibiu, 1911, p.165
3. Pr.prof.Mircea Păcurariu – ”Un strălucit redactor al ”Telegrafului Român” – Nicolae Cristea”, în Cărturari sibieni de altădată, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 2002, p.137
4. Teodor V. Păcățian – ”Din trecutul ziarului nostru”, în TELEGRAFUL ROMÂN, nr. 1 din 4/17 ianuarie 1903, p.4
5. Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan - ”Istoric”, http://telegrafulroman.blogspot.ro
6. Pr. prof. Mihail Săsăujan - curs de Istoria Bisericii Ortodoxe Române pentru anul al II-lea de studiu – Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” București, an universitar 2010-2011
7. Onisifor Ghibu – Ziaristica bisericească la Români – Studiu istoric, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1916, p.18
8. Preot Dr. Nicolae Dascălu – ”Parabola făcliei aprinse. Comunicare religioasă în era infomațională”, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2012, pag.298-299


miercuri, 30 noiembrie 2016

AMINTIRI DE IARNĂ

Amintiri de iarnă... 


Se-ntâmpla cu mulți ani în urmă, într-o iarnă cu zăpadă de povești, albă, pufoasă, cu zâmbet de catifea... Urma să-i fie aniversată onomastica peste foarte-foarte puțin timp, știa - cu siguranță - că avea să primească o grămadă de cadouri, de care se bucura în avans... Se gândea însă ce avea să-i aducă Moșul. Moș Nicolae. Avea mari emoții... Era în clasa a II-a (sau parcă a IV-a, dar ce mai contează acum!?) și îi plăcea verdele - nu că acum nu i-ar mai fi pe plac!-. Și-ar fi dorit, din tot sufletul, un ghiozdan verde, cu mâner și curelușe de culoare maro. Dar un maro superb, care se asorta perfect cu verdele de care se indrăgostise I-R-E-M-E-D-I-A-B-I-L. Și ar mai fi vrut și o pereche de pantaloni verzi, pe cei vechi gândindu-se să-i dăruiască unui copilaș mai sărăcuț, ce locuia în același bloc. Chiar pe aceeași scară. Blocul M12, din Drumul Taberei. Scara B. Deși părinții nu ar fi fost de acord cu așa ceva, ideea de a-i face un bine acelui băiețel i se părea potrivită. Mai ales că - se gândea ea - astfel l-ar fi putut determina pe Radu să fie mai bun, să nu mai bată copiii când ar fi ieșit afară, la joacă.... 
Emoțiile creșteau, cu fiece clipă zâmbetul lor senin se făcea simțit pe chipul copilei, frica își făcea sălaș, puiuț, în sufletul său... Își mai dorea și o carte. Sau mai multe. Oricâte. Îi plăcea oricum să citească. Mult! Mult de tot! Chiar la grădiniță fiind, ardea de nerăbdare să afle tainele literelor, spre a-și putea singură citi povești, poezii... Acum era mare! Emoții... De ce emoții? Pentru că, de regulă, când venea Moșul, aducea cu totul și cu totul altceva, pe lângă mult doritele cărți. Până atunci fuseseră multe de colorat, cu imagini color și foarte puțin scris. Ca pentru vârsta ce-o avusese. Avea emoții... Își dorea să vină ziua ei mai repede, ar fi vrut chiar să stea trează noaptea întreagă spre a-l putea întâlni pe Moș. Spre a savura din plin bucuria întâlnirii cu el. Spre a-l invita și a-i întinde ea păhărelul cu lapte, pregătit din timp. Dar... Nu! Și de data aceasta... adormi... După ce își spuse rugăciunea de seară, după ce mama îi citi Acatistul Sfântului Nicolae și îi povesti despre acest Sfânt minunat, prieten - mai ales - al copiilor, alături de Sfântul Stelian, cel ce închide genele copiilor îi presără și ei pe pleoape praf de stele și luceferi, praf de vis luminat și-ntraripat... 
Moș Nicolae sosi tocmai atunci când visul era mai profund, mai bun, mai frumos... Își scutură barba-i plină de nea din Oceanul cel de nesfâșit al Purității și-și descărcă desaga și-n casa ei: cărți (”Fratele mai mare”, de Maxim Gorki, alte cărți de povești, basme, poezii. Niciuna de colorat.), carioci și ”Almanahul copiilor” pentru anul ce avea să vină, un stilouaș cu cap panda, auriu, ghiozdanul verde mult dorit și un costum. Tot verde și el. Același verde pe care îl îndrăgea fetița, de ceva timp. 
Moșul își bău laptele care-l aștepta în holul de la intrare, se gândi mult dacă să lase sau nu în ghetuțele - mai mult sau mai puțin curate - câte o nuielușă, însă se răzgândi de-abia în ultimul moment, se privi îndelung în oglindă, observând și punându-și în gând, pe dată, să mai slăbească până în anul în care avea să revină și, mulțumit, plecă mai departe, plutind ușor în noaptea plină de fior, în sania-i încăpătoare, nouă și strălucitoare, care picura lumină de zâmbet gingaș pe chipurile tuturor, mici și mari. Unii își aminteau, în vis, de cele ce primiseră pe vremea când erau mici-mici, ceilalți visau la ceea ce ar dori și ar putea să primească, pentru că au fost sau nu cuminți...

Moșule cel blând și bun,
Niciodată n-ai lipsit,
Casa nu ne-ai ocolit,
Daruri multe am primit...

Moșule cel blând și bun,
Niciodată n-ai avut
Nuielușe mici, ori mari,
Nuielușe pentru noi,
Cei mai nîzdrăvani eroi...

Moșule cel blând și bun,
Iată! Timpul a trecut!
Din copii și mici, și mari,
Astăzi am crescut!...

Timpul a trecut ca-n zbor
Și-astăzi venim cu dor
La icoana ta cea sfântă
Să îți căutăm privirea blândă...

Moșule cel Sfânt și bun,
Ajută-ne cu mâna ta,
Scapă-ne cu dreapta ta,
Fă-ne buni și iubitori,
Blânzi și lesne iertători.

Moșule cel Sfânt și bun,
Priveghează-ne mereu,
Îndreptează drumul greu,
Scoate-ne din valul rău.

Moșule cel Sfânt și bun,
Sfinte Mare Nicolae,
Noi, cei mici de-odinioară,
Ție-ți mulțumim în prag de seară.

Noi, cei mici de-odinioară,
Te-așteptăm și-n astă seară,
Cu inime mici, smerite,
Rostind imne-alese, sfinte.

Pune-ne, ca și-altădată,
În ghetuțe curățate,
În ghetuțe colorate,
Pace, multă sănătate,
Bucurie binecuvântată!
...Când geana dimineții se deschide, lăsând lumina dimineții de decembrie să bată la ferestre, toți ai casei se treziră și, bucuroși, își aflară darurile cele mult dorite, de la mic, la mare. Și mare i-a fost bucuria și fetiței când văzu că, de data aceasta - prima dată, de altfel! -, Moșul o ascultase, îi împlinise rugămințile.
Pe lângă darurile Moșului, fetița își primi darul și de la părinți: un cățeluș mic, alb, pufos, cu blănița numai cârlionți. Un prieten la care nu visase niciodată!
Fetița era atât de bucuroasă, de recunoscătoare!... Își dădu astfel seama, în adâncul sufletului său, că trebuie să crezi, trebuie să te rogi, trebuie să trăiești mereu cu speranța că va fi bine. Că va fi un BINE chiar MÂINE. Sau peste câteva zile. Sau peste câteva clipe. Dar, oricum, VA FI BINE! Trebuie să fii optimist! Cu speranță și credință să mergi mai departe, să nu renunți! Să nu renunți la vise! Să nu renunți la luptă, oricât de greu ți-ar fi! Să nu renunți la lupta de a fi tu însăți, mereu! Să fii bun! Cu tine și cu cei ce te-nconjoară.
Din înaltul cerului, soarele-și trimitea spre Pământ raze zâmbitoare, trezind la viață mici bucurii în sufletele oamenilor adunați la biserică. Era ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae.
- va urma -

luni, 14 noiembrie 2016

GÂNDURI DE NOIEMBRIE. LA ÎNCEPUT DE POST. POSTUL NAȘTERII MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

S-au scuturat de frunze pomii
Și-un soare ne zâmbește-n cale...

Natura râde la fereastră
Și tril de-naripată
vestește, tainic, lumină, bucurie,
pace, har și sănătate. 


Fie ca ziua ce a început atât de frumos, să vă aducă numai împliniri și toate cele de folos! Să aveți o zi bogată în fapte bune și bună înțelegere! Să ne iertăm unii pe alții și să avem, de mâine, un post ușor, în străluciri de bucurii, la capătul căruia să ne înălțăm sufletele în LUMINA dătătoare de speranță a certitudinii că Hristos Se naște! S-a născut! Pentru noi, pentru a noastră mântuire. Slăviți-L, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Treimea cea deoființă și nedespărțită!
Iertați-mă pe mine, păcătoasa, prieteni reali și virtuali, cunoscuti și... mai puțin cunoscuți! Bunul Dumnezeu să vă ierte și pe voi și să vă binecuvinteze neîncetat!
"La mulți ani!", sărbătoriților zilei!
"La mulți ani!", Părinte Marin Filip ! Sfântul Apostol Filip să vă fie de-a pururi ocrotitor!

luni, 7 noiembrie 2016

DIPLOMELE MELE

DIPLOMELE MELE

 

1) Diplomă de licență - Facultatea de Filologie:





2) Diplomă de Studii Aprofundate în Etnologie și Folclor





3) Premiul I pentru Poezie, 2000
 




4) Mențiune - Eseu, 2001




5) Mențiune, eseu, Franța, 2002
6) Premiul I, poezie, Franța, 2002
7) Mențiune, eseu, Fanța, 2003
8) Premiul special pentru susținerea debutului literar, Râmnicu-Vâlcea, 2007
9) Diplomă de merit, 2008


10) 2009 - Diploma didactic.ro
11) Premiul I, eseu, 2011
12) Diplomă de excelență, 2011, Concurs de Toacă la Măldărești, județul Vâlcea
13) Diplomă de absolvire - Școala de Vară a Educației de Excelență








Copilăria și ghidușiile ei, zâmbet și culoare...

Copilăria și ghidușiile ei, zâmbet și culoare... 

 
 
”La mulți ani!”, Gabi, de ziua numelui tău, iarăși!!! Sfântul Arhanghel Gavriil, vestitorul bucuriei, prăznuit mâine, să te ocrotească! Să fii vesel, să fii prilej de bucurie pentru părinții tăi și pentru toți cei ce te cunosc! Să fii sănătos și înțelept, să ți se împlinească toate dorințele! Mama Nuți și Nico te îmbrățișează!!!

duminică, 30 octombrie 2016

remedii-de-prim-ajutor-pentru-bolnavii-de-inima din revista ” La Taifas”

http://lataifas.ro/ganduri-idei-citate/40047/remedii-de-prim-ajutor-pentru-bolnavii-de-inima/#

Remediu pentru tuse

Reteta pentru sucul de ananas, ca remediu pentru tuse

Iata cum sa prepari acasa, sucul natural de ananas care te ajuta sa combati tusea:
    • 1 cana de suc proaspat de ananas (preferabil ananas stors acasa si nu cumparat)
    • 1/4 cana de suc proaspat de lamaie
    • 1 bucatica mica de ghimbir (5 – 10 cm)
    • 1 lingura de miere
    • 1/2 lingurita de piper rosu
Adaugati toate ingredientele in blender, mixati bine si obtineti cel mai bun sirop pentru combaterea tusei, pe care il puteti lua de 2-3 ori pe zi.
Sursa: idealist4ever.com

joi, 27 octombrie 2016

Pe Calea Sfinților, pe Calea Crucii, spre Hristos

Pe Calea Sfinților, pe Calea Crucii, spre Hristos

Ajuns pe Dealul Sfânt al Capitalei, pe Colina Bucuriei, acolo unde istoria şi legenda, contopindu-se ca-ntr-un tot, în marea speranţă a românilor şi în îndelunga lor răbdare, pelerinul se înstrăinează de cele ale lumii, trecătoare, ancorându-şi sufletul în cele duhovniceşti. Şi astfel, cu credinţă, slavoslovesc. Timpul, pentru ei, nu e mai e timp, e o dulce pregustare a întâlnirii cu veşnicia, cu dragostea ce ne-o dăruiesc, în mod gratuit şi necondiţionat, prietenii creştinilor: Sfinţii.

Credincioşii se roagă pentru ei, pentru copiii lor, pentru bunătate, pentru iertarea păcatelor lor şi ale celor pe care îi poartă în inimă, pentru bunăstarea familiilor lor.

PF Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea sa ”Călătorind cu Dumnezeu – Înţelesul şi folosul pelerinajului”, este de părere că „pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze şi să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaştele sfinţilor, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc duhovnici smeriţi”. Viaţa
noastră, a dreptmăritorilor creştini, este un continuu pelerinaj, în care Îl întâlnim pe Dumnezeu prin intermediul Sfinţilor Săi, a tuturor celor bineplăcuţi Lui. Este o întâlnire personală, după cum sublinia PC Pr. Lector dr. Gheorghe-Viorel Holbea, de la Facultatea de Teologie Ortdoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, o întâlnire emoţională: te prosternezi, îngenunchezi, îmbrăţişezi veşnicia şi sfinţenia prin sărutare. Este o mărturisire a credinţei, a dorului după asemănarea cu Hristos. Numai omul deplin ancorat în credinţa şi Tradiţia Bisericii noastre Ortodoxe înţelege aceasta: vocaţia lui de fiinţă liber-cugetătoare înduhovnicită este de a accepta invitaţia de împreună-călător cu Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce Se revelează prin tot ceea ce ne înconjoară. Dumnezeu, Cel ce îl conduce la viaţa cea adevărată, la „păşunea grasă” (Iezechiel 34, 14). Să ne aşezăm, aşadar, cuminţi, pe Calea cea Adevărată, întru Hristos Iisus, Domnul nostru Mântuitor, prin Sfinţii Săi, prin rugăciune şi bună creştere duhovnicească!
http://www.doxologia.ro/concursuri/concurs-eseu/pe-calea-sfintilor-pe-calea-crucii-spre-hristos-nicoleta-enculescu

























miercuri, 26 octombrie 2016

Anunț MEDITAȚII

https://www.olx.ro/oferta/meditatii-ID2h2P1.html

Anunț MEDITAȚII


LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ, CU STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, MASTERATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI COMUNIUNE, profesor de limba și literatura română, cu 9 ani de predare în învățământul preuniversitar de stat și particular, gimnazial și liceal, cu media 8,57 la Concursul de Titularizare din 30 iulie 2013, cu rezultate deosebite obținute împreună cu elevii la concursuri, olimpiade și evaluări, 

dar în prezent cu gradul III de invaliditate locomotorie și cu drept de muncă doar jumătate de normă, OFER MEDITAȚII LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ pentru elevii claselor a II-a - a XII-a și pentru cei ce vor să se pregătească în vederea susținerii evaluării naționale și a examenului de bacalaureat (din București), la domiciliul meu.
P.S. Mai multe despre mine puteți afla de pe blogul meu, http://www. flacaraarzand.blogspot.com, precum și de-aici: http://ziarullumina.ro/reportaj/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fiecare-dintre-noi

miercuri, 19 octombrie 2016

Norii

NORII

Norii - petale de trandafir
ale Cerului,
petale îngemănate-n vis
ale Înaltului...


Luna, stăpâna nopților și-a dimineții

Dimineața, luna zâmbește înfrigurat din înaltul cerului înnoptat, învelindu-se zgribulită, ca și cu o haină, cu cercuri străluminate de visuri dătătoare de speranță și puterea de a o lua de la început. Sau de la capăt. Oricum, de a merge mai departe, crezând, iubind, fiind bun.
 O zi cu zâmbet de bunătate vă doresc, de înțelegere și prețuire! O zi cu speranță și suflet înnobilat de bucurii harice!

joi, 13 octombrie 2016

AMINTIRI..., COSTEȘTI..., AMINTIRI...

AMINTIRI..., COSTEȘTI..., AMINTIRI...


http://flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Zilele%20Coste%C8%99tiului%20%C3%AEn%20imagini%20gr%C4%83itoare

miercuri, 12 octombrie 2016

ANUNȚ MEDITAȚII

ANUNȚ MEDITAȚII:
https://www.olx.ro/oferta/meditatii-ID2h2P1.html

LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ, CU STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, MASTERATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI COMUNIUNE, profesor de limba și literatura română, cu 9 ani de predare în învățământul preuniversitar de stat și particular, gimnazial și liceal, cu media 8,57 la Concursul de Titularizare din 30 iulie 2013, cu rezultate deosebite obținute împreună cu elevii la concursuri, olimpiade și evaluări, dar în prezent cu gradul III de invaliditate locomotorie și cu drept de muncă doar jumătate de normă, OFER MEDITAȚII LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ pentru elevii claselor a II-a - a XII-a și pentru cei ce vor să se pregătească în vederea susținerii evaluării naționale și a examenului de bacalaureat (din București), la domiciliul meu.
P.S. Mai multe despre mine puteți afla de pe blogul meu, flacaraarzand.blogspot., precum și de-aici: http://ziarullumina.ro/reportaj/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fiecare-dintre-noi

https://www.olx.ro/oferta/meditatii-ID2h2P1.html

luni, 10 octombrie 2016

Când toamna ne-nvăluie în străluciri de amintiri, ”La mulți ani!”, costeșteni! ”La mulți ani!”, Costești de Vâlcea!

Când toamna ne-nvăluie în străluciri de amintiri,
”La mulți ani!”, costeșteni! ”La mulți ani!”, Costești de Vâlcea!
11 octombrie 1512 - 11 octombrie 2016 = 504 ani de atestare documentară

Prin stropi de ploaie cenușii și amintiri ce-ating sufletul cu dor de poveste și de fapte bune, îmi aduc aminte, fără încetare, de tine și de lecția ta! ”Împreună vom reuși!” - așa spuneai, Ana, mereu, oriunde și oricui! Și - într-adevăr! - așa a fost: la invitația lansată în colaborare cu Primăria, ați fost alături, bucurându-vă de roadele pământului, bucurându-vă de bucuria pe care le-o dăruiați trecătorilor, turiști, localnici sau... vizitatori virtuali... Vă mai aduceți aminte? Era ziua de 12 octombrie a anului 2013, când ați sărbătorit Ziua Recoltei... ( http://flacaraarzand.blogspot.ro/2013/09/invitatie.html ) Mi-ați fost foarte dragi și mi-ați adus o rază de soare în suflet, deși mă aflam la câteva sute de km depărtare... 
Îmi amintesc de tine, Ana, și păstrez, în suflet, cu sfială, clipele petrecute cu tine și - mai ales! - încerc să nu uit ce ne-ai învățat: să fim frați, să fim prieteni; să fim frumoși la suflet și la chip! 
Ana? O lecție de candoare, de dor și dăruire, o lecție de... vis... Visul pe care nu am știut a-l prețui... Mi-e dor de tine, Ana! Un dor imens, dor de poveste, de Înger și Om bun!...
http://ziarullumina.ro/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-tradiii-92211.html

sâmbătă, 1 octombrie 2016

GÂNDURI DE ... BRUMĂREL...

Iată-ne ajunși, încetul cu încetul, și în luna lui Brumărel, când ”Văl de brumă argintie” va împodobi ușor grădinile și parcurile, întreg pământul... Frunzele, din galbene, vor deveni tot mai ruginii, iar dovlecii își vor aștepta cuminți soarta: să desfete papilele gustative ale oamenilor, cu dulceața plăcintelor sau aroma bucăților coapte și arătoase...Vița-de-vie va fi culeasă repejor, iar mustul, turnat în pahare, ne va îmbia cu aroma sa...De mână cu Toamna, ne va fi mai ușoară trecerea spre un alt anotimp - și ultimul, din acest an -: Iarna. Dar până atunci, într-o zi de 11, Costeștiul Vâlcii își va aniversa cei 504 ani de atestare documentară (11 octombrie 1512 - 11 octombrie 2016). Zi în care, orice om cu suflet de ... costeștean, ar trebui să-și aducă aminte de fiii satului, mai ales de cei plecați, prea de timpuriu, dintre noi, dar a căror inimă a bătut, cu putere, pentru COMUNĂ, pentru locuitorii săi, mai mici sau mai puțin mici. Așa a fost Ana, cea care a făcut totul pentru ca locul său natal să fie cunoscut nu numai în județ (emisiunea TVR Craiova - ”La pas prin Oltenia, din 23 octombrie 2013; ”Produse tradiţionale preparate în Costeşti, jud. Vâlcea” - emisiunea din 10 octombrie 2013, difuzată la DIGI 24 etc.), ci și în afara lui (Bran etc.), cea care a fost alături atât de meșterii populari (pe care i-a promovat), cât și de vârstnicii de la Bistrița, ori de copii. Pe toți i-a cuprins în inima sa mare, bucurându-se de reușitele lor, zâmbind dimpreună cu ei, întristându-se când le vedea lacrima picurându-le în suflet... Pentru acestea toate, cred că merită mai mult decât o diplomă. Ana, pentru ceea ce a fost ca OM, ca persoană, ca fiică a Costeștiului, cred că ar merita ca numele să nu i se uite. La fel, arderea-i dreaptă și luminoasă de pe acest Pământ. Cred că... ar merita ca numele să i-l poarte școala în care a învățat, în care a aflat, pentru întâia dată, povestea literelor sau pe cea a cifrelor. Părerea mea! Dorința mea. Până atunci, să aveți un Octombrie plin de lumină, sănătate, bucurii și realizări!
- Ana, mereu cu zîmbetul pe buze
- Voluntarii, dl.Primar Toma Peștereanu și artistul popular Niculina Stoican (octombrie 2012)
-
-
-
-
-
- O parte din membrii Ansamblului Ansamblul "Floricica"
-
- De Izvorul Tămăduirii. Luna mai a anului 2013
-
- Așteptând oaspeții din Italia
-
-
-
-
-
-
- Ziua Recoltei. 12 octombrie 2013
  
 - în București, invitați la ETNO TV





duminică, 18 septembrie 2016

DE TOAMNĂ

De Toamnă...

...Cerul arde peste noi
Și-i lacrima însângerată.
 
- De dor, mâhnire, amintiri,
Privește roată înapoi
Și-i gata de culcare...






Cu dor, mâhnire și-amintiri
Ne-nvăluie durerea...




...Cortina cade... suntem goi
de sentimente...
Ah! mâhnirea...
 
- Soarele plânge cu lacrimi de seară...,
Seara picură-n lacrimi TOAMNA...