LIMBA ROMÂMĂ (GRAMATICA) PENTRU CLASELE V-VIII

Am să vă spun, copii, acum,

Povestea Imperiului cel bun.

E o poveste a gramaticii, v-o spun,

E o poveste cu capcane, Licurici,

E o poveste pentru voi, cei mici!

Tabele, scheme, hărți conceptuale am creat,

Rebusuri și versuri pentru voi am creionat,

Sigur povestea mea, în timp, va ajuta,

Citește-o! Hai! Nu mai pregeta!

VERBUL

E cel dintâi, e primul împărat

Care, pe lângă el, a adunat

Acțiuni, activități, mândrii,

Haideți să-l cunoaștem, azi, copii!

În definiție el spune

Că-i parte de vorbire flexibilă - 

                  pe bune!

Are și moduri, timpuri, numere, persoane,

Trei diateze, patru conjugări: vai, Doamne!

E ”cel mai ce” dintre-mpărați,

Are rude, are frați!...

VERBUL

  

VERBUL: partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni (a schia, a vedea, a scrie, a citi, a coborî), existența (a fi, a exista, a se afla, a se găsi) și starea (a se naște, a muri).

CLASIFICARE – TRANZITIV (îi urmează / poate fi urmat de un complement direct);

-         INTRANZITIV (nu îi urmează / nu poate fi urmat de un complement direct);

-         IMPERSONAL prin conținut (acțiunea exprimată de el nu este săvârșită de nicio persoană) și UNIPERSONAL prin formă (are numai persoana a III-a, numărul singular) – a ploua, a ninge, a tuna, a fulgera, a se însera, a se înnora, a se înnopta, se zice, se pare, se aude, se crede, se întâmplă, a măcăi, a lătra, a trebui etc. -;

-         PREDICATIV sau personal (acțiunea exprimată de acest tip de verb este realizată de persoane; el are funcția sintactică de predicat verbal – care răspunde la întrebarea ”ce face?”, adresată subiectului – sau de predicat nominal, care arată ce este, cine este și cum este subiectul, aflându-se prin întrebările ”cine este?”, ”ce este?”, ”cum este?” și fiind alcătuit dintr-un verb copulativ și un nume predicativ);

-         NEPREDICATIV sau nepersonal (acțiunea exprimată de acest tip de verb nu poate fi realizată de persoane; el are funcții sintactice de subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, atribut verbal, atribut adjectival, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de timp)

- ACTIV PRONOMINAL, care, la diateza activă, este însoțit de un pronume reflexiv care îndeplinește funcții sintactice separat (El iși spune cuvinte de îmbărbătare. - cui spune? sie, însuși, își = complement indirect -. El se laudă. - pe cine? pe sine, se = complement direct -. El și-a murdărit pantofii. - ai cui? ai săi, și- = atribut pronominal în Dativ / dativul posesiv -. )

- AUXILIAR / AJUTĂTOR, ce ajută la formarea unor timpuri compuse (a fi - modul indicativ, timpul viitor anterior: voi fi venit; modul conjunctiv, timpul perfect: să fi venit; modul condițional-optativ, timpul perfect: aș fi venit; modul infinitiv, timpul perfect: a fi venit; diateza pasivă: sunt venit -; a avea - modul indicativ, timpul perfect compus: am venit; modul condițional-optativ, timpurile prezent și perfect: aș venit, ai fi venit -; a voi - modul indicativ, timpul viitor și viitor anterior: voi veni, voi fi venit -)

- COPULATIV, care, împreună cu numele predicativ, formează predicatul nominal: a fi - când nu poate fi înlocuit cu niciunul dintre verbele a exista, a se afla, a se găsi; a deveni, tot timpul; a ajunge, când poate fi înlocuit cu ”a deveni”; a ieși, când poate fi înlocuit cu ”a deveni”; a se face, când poate fi înlocuit cu ”a deveni”; a părea, când are subiect (El pare de piatră.), când nu apare la diateza reflexivă și când nu este verb impersonal, urmat de de propoziția suborbonată subiectivă; a însemna, când are sensul de ”a avea importanță” și când nu poate fi înlocuit cu ”a nota”, ”a marca” (printr-un semn, ceva), ”a face un semn”; a se numi, când se referă la nume (Prietena mea se numește Mioara.); a se chema, când se referă la nume (Ea se cheamă Iulia.) și când nu se poate înlocui cu ”a striga”, ”a anunța”; a rămâne, când arată că subiectului nu i s-a schimbat caracteristica și când nu arată starea; a se naște, când nu poate fi înlocuit cu ”a veni pe lume”.

CONJUGĂRILE VERBULUI: După terminația verbului la modul infinitiv, timpul prezent, verbul cunoaște patru conjugări, și anume: - conjugarea I, verbele la infinitiv terminându-se în litera ”-a”: a schia, a colora etc.;

-         conjugarea a II-a, verbele la infinitiv terminându-se în literele ”-ea”: a vedea, a (-i) plăcea etc.;

-         conjugarea a III-a, verbele la infinitiv terminându-se în litera ”-e”: a scire, a merge, a șterge etc.;

-         conjugarea a IV-a, verbele la infinitiv terminându-se în literele ”-i” și / sau ”-î”: a citi, a ști, a privi, a hotârî, a coborî, a doborî etc..

DIATEZA VERBULUI: Diateza este forma pe care o ia verbul pentru a exprima raportul dintre acțiune și subiect.

În limba română, verbul are trebi diateze: - DIATEZA ACTIVA, acțiunea exprimată de verb fiind realizată de subiectul gramatical (Ea cântă la vioară.);

-         DIATEZA PASIVĂ, cțiunea exprimată de verb fiind suferită de subiectul gramatical și realizată de subiectul logic, cunoscut și sub numele de complement de agent ﴾Cartea – subiect gramatical – este adusă (predicat verbal tot timpul, deși are nuanță de predicat nominal) de Mihaela – subiect logic / complement de agent -﴿

-         DIATEZA REFLEXIVĂ

DIATEZA REFLEXIVĂ arată că acțiunea exprimată de verb este realizată de subiectul gramatical, care participă intens la acțiune și o și suferă, în același timp.

Verbele la diateza reflexivă sunt însoțite obligatoriu de un pronume reflexiv, în cazul acuzativ sau dativ, fără funcție sintactică (Mara se gândește la sceneră. – cazul Ac.; Mircea își închipuie o scenă de luptă. – cazul D.).

Pronumele reflexiv care însoțește verbul la diateza reflexivă se analizează împreună cu acesta!

MODURILE ȘI TIMPURIL PREDICATIVE / PERSONALE

A. MODUL INDICATIV

Persoana		Timpul prezent		Timpul imperfect		Timpul perfect simplu	Timpul perfect compus	Timpul mai mult ca perfect
I sg.		cânt		cântam		cântai	Am cântat	cântasem
A II-a sg.		Cânți		Cântai		Cântași	Ai cântat	Cântaseși
A III-a sg.		Cântă		Cânta		cântă	Au cântat	cântase
I pl.		Cântăm		Cântam		cântarăm	Am cântat	cântaserăm
A II-a pl.		Cântați		Cântați		Cântarăți	Ați cântat	Cântaserăți
A III-a pl.		cântă		cântau		cântară	Au cântat	cântaseră
Timpul viitor	Timpul viitor anterior		Timpul viitor popular
Voi cânta	Voi fi cântat		O să cânt; oi cânta; am să cânt
Vei cânta	Vei fi cântat		O să cânți; ăi cânta / îi cânta; ai să cânți
Va cânta	Va fi cântat		O să cânte; o cânta; are să cânte
Vom cânta	Vom fi cântat		O să cântăm; om cânta; avem să cântăm
Veți cânta	Veți fi cântat		O să cântați; ăți / îți cânta; aveți să cântați
Vor cânta	Vor fi cântat		O să cânte; or cânta; au să cânte

B.   MODUL IMPERATIV

	Forma afirmativă	Forma negativă
Persoana a II-a, numărul singular	Cântă!	Nu cânta!
Persoana a II-a, numărul plural	Cântați!	Nu cântați!

C.   MODUL CONJUNCTIV

Persoana	Timpul prezent	Timpul perfect
I, sg.	Să cânt	Să fi cântat
A II-a, sg.	Să cânți	Să fi cântat
A III-a, sg.	Să cânte	Să fi cântat
I, pl.	Să cântăm	Să fi cântat
A II-a, pl.	Să cântați	Să fi cântat
A III-a, pl.	Să cânte	Să fi cântat

D.   MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV

Persoana	Timpul prezent	Timpul perfect
I, sg.	Aș cânta	Aș fi cântat
A II-a, sg.	Ai cânta	Ai fi cântat
A III-a, sg.	Ar cânta	Ar fi cântat
I, pl.	Am cânta	Am fi cântat
A II-a, pl.	Ați cânta	Ați fi cântat
A III-a, pl.	Ar cânta	Ar fi cântat

 

MODURILE ȘI TIMPURILE NEPREDICATIVE / NEPERSONALE

A.   MODUL INFINITIV

TIMPUL PREZENT	TIMPUL PERFECT
A cânta	A fi cântat

B.   MODUL GERUNZIU

Cântând

C.   MODUL PARTICIPIU

Cântat, cântată, cântați, cântate

D.   SUPIN

De cântat, pentru cântat, la cântat, despre cântat

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE VERBELOR AFLATE LA MODURI NEPREDICATIVE / NEPERSONALE

MODUL INFINITIV	-         subiect: A desena este o plăcere. -         Nume predicativ: Plăcerea mea este de a desena. -         Atribut verbal: Plăcerea de a desena o are Ioana. -         Complement direct: Vrem a desena. -         Complement indirect: Se gândește a desena un curcubeu. -         Complement circumstanțial de timp: Înainte de a desena își ascute creioanele. -         Complement circumstanțial de mod: Pictează fără a desena mai întâi. -         Complement circumstanțial de scop: Pentru a desena are nevoie de creioane.
MODUL GERUNZIU	-         subiect: Din camera cealaltă se auzea strigând. -         Atribut verbal (când nu se acordă cu substantivul): Păru-i lunecând pe umeri era blond. -         Atribut adjectival (când se acordă cu substantivul pe care îl determină, în gen, număr și caz): Coșurile fumegânde ale caselor se vedeau de departe. -         Complement direct: George auzea strigând în curte. -         Complement circumstanțial de mod: Mânca înghițind repede. -         Complement circumstanțial de timp: Privind tabloul, a fost impresionat. -         Complement circumstanțial de cauză: Mergând prea repede, a căzut.
MODUL PARTICIPIU	-         atribut adjectival: El poartă un costum deschis la culoare. -         Nume predicativ: Culoarea costumului său era deschisă. -         Complement circumstanțial de mod: El își exprima deschis părerile. -         Subiect: Cel deschis îmi place mai mult.
MODUL SUPIN	-         subiect: De învățat este ușor. -         Nume predicativ: Poezia este de învățat. -         Atribut verbal: Poezia de învățat este frumoasă. -         Complement direct: Avem de învățat o poezie. -         Complement indirect: S-a săturat de stat degeaba. -         Complement circumstanțial de loc: Am dat o raită pe la scăldat. -         Complement circumstanțial de scop: A plecat la învățat. Merge la pădure pentru vânat.

 

LOCUȚIUNEA VERBALĂ este un grup de cuvinte ce echivalează cu sensul unui verb: a face explozie = a exploda,  a da foc = a incendia, a da năvală = a năvăli, a face rost = a procura, a lua apărarea = a apăra,  a lua loc = a se așeza, a lua naștere = a începe, a lua sfârșit = a se termina, a se sfârși, a băga de seamă = a sesiza, a observa,  a da de știre = a vesti, a da în vileag = a dezvălui, a demasca, a-și aduce aminte = a-și aminti, a face cu mâna = a chema, a saluta, a pune la cale = a plănui, a lăsa baltă = a renunța, a-și băga mințile în cap = a se cuminți,  a trage pe sfoară = a păcăli, a se da de-a rostogolul = a se rostogoli, a avea habar = a ști, a-și face intrarea = a intra, a lua la ochi = a ochi, a lua aminte = a fi atent, a lua în batjocură = a râde (de cineva), a aduce aminte = a aminti, a da rod = a rodi, a da zor = a zori, a o lua la fugă = a fugi, a sta de veghe = a veghea, a sta de vorbă = a vorbi, a da chiot = a chiui, a croi-o la fugă = a fugi, a da în pârg = a se pârgui, a lua o hotărâre = a hotărî, a trage cu ochiul = a privi, a sta în loc = a se opri, a da ortul popii = a muri, a spăla putina = a fugi, a lua parte = a participa, a ține hangul = a acompania, a ține piept = a rezista, a face cu ou și cu oțet = a certa, a ocărî